Buna dimineata...
Dimineata in adevaratul sens al cuvantului pentru ca e ora 2 AM. Banuiesc ca nu e nimeni treaz la ora asta ca sa imi citeasca mie postul si nu stiu daca mai tarziu va fi cineva interesat, dar am simtit nevoia sa scriu pe blog. Mi-a fost dor sincer de acest blog si m-am simtit prost de fiecare data cand imi gaseam ceva mai bun de facut decat sa postez. Cu ocazia asta vreau sa imi cer scuze celor care au avut asteptari de la mine sau de la Andra si au fost dezamagiti de faptul ca nu le-am urat nici macar "Craciun fericit" sau "La multi ani" de Anul Nou. Imi pare rau, imi pare atat de rau...
Vietile noastre...s-au schimbat, noi ne-am schimbat, nu pe moment desigur, dar in timp. Nici nu-mi mai amintesc exact de ce am decis sa facem acest blog, nici nu-mi mai amintesc cum din 3 am ramas 2 autoare, nici nu-mi mai amintesc cum din 2 a ramas Andra. Imi amintesc doar cum ma batea la cap saptamanal sa scriu ceva pe blog si intotdeauna ziceam "Am sa scriu..." dar de cele mai multe ori nu o faceam. Si nu era pentru ca nu avem ce sa scriu sau timp, astea erau doar scuze penibile. Pentru ca viata mea n-a fost niciodata monotona, mai aveam momente cand zaceam ca o leguma in fata calculatorului si pur si simplu nu aveam chef de nimic, dar alea sunt putine. Viata mea s-a tot schimbat desi eu nu prevazusem o asemenea intorsatura...
Mereu am avut o viata organizata, mi-a placut sa-mi fac planuri, vise...si m-am tinut de ele. Cand era in generala descoperisem o pasiune pentru desen. Imi placea mult, aveam talent, asa ca mi-am pus in minte faptul ca vreau sa merg pe profil vocational la liceu, mai exact arhitectura. Toata lumea m-a sustinut pentru ca vedeau in mine o hotarare nebuneasca, de altfel am fost singura din clasa mea care a dat admitere ca sa intre la liceu, ceilalti au asteptat sa le hotarasca soarta calculatorul. N-am facut meditatii speciale ca ceilalti, am fost doar de 2 ori la pregatirile ce se faceau la liceu in fiecare sambata. Si cu toate astea am intrat la Ion Mincu, sectia Arhitectura. A fost o mare realizare pentru mine, aveam 15 ani si ma bucuram enorm ca puteam sa imi realizez visele singura.
La inceputul liceului cred ca eram o ciudata, era concentrata asupra desenului si nu obisnuiam sa vorbesc cu prea mult cu colegii, nici nu aveam nevoie sincer. Nu eram acolo ca sa imi fac noi prieteni, eram acolo ca sa imi dezvolt talentul. Imi amintesc ca obisnuiam sa desenez si acasa cand simteam nevoia sa ma descarc.
In 2006, dupa primul an de liceu am mai descoperit o pasiune. Eram deja pasionata de Asia, in principiu Japonia inca de pe la 9 ani, cand mi-am dat seama de unde vin desenele animate si atunci am inceput sa caut cu disperare informatii, asa ca cioparteam toate revistele si ziarele si le lipeam in caietul meu cu notite daca era ceva de Japonia prin ele. Viata grea, nu aveam internet si nici nu se gaseau atatea informatii pe atunci. Totul era un mister caruia i-am prins gustul. Desigur ne-a ajutat si faptul ca am fost un grup, puteam sa discut oricand cu Andra si Lexie si cred ca asta ne-a pastrat pasiunea aprinsa. Insa nu se imaginam noi vreodata ca anul 2006 avea sa fie atat de important in viata noastra. De ce e important? Pentru in acel an am descoperit o tara noua, de care nici nu mai auzisem pana atunci mai mult decat "e impartita in doua" si pe care noi am ajuns sa o indragim treptat. TVXQ ne-au facut cunostinta cu tara lor natala in anul ala.
Cred ca in toamna aceluias an am inceput sa eu sa inteleg ce inseamna cu adevarat sa-ti traiesti viata. Eram nebuna. Aveam in fata mea 5 modele de urmat, 5 persoane care isi luasera inima in dinti doar ca sa-si urmeze telul. Asa ca le-am urmat exemplul. Aveam 16 ani, cu toate astea mergeam la liceu de la 8 dimineata pana la 3/4, era extrem de obositor sa desenezi 7-8 ore pe zi, cu toate astea pentru mine n-a fost de ajuns. Dupa ce scapam de ore scriam la revista scolii, participam la Brigada AntiDrog, incepusem sa joc teatru. Ajungeam seara la 10 acasa, in maxim 2 ore imi perminam temele, ora 12 deja. Copii normali ar fi mers la culcare pe vremea aia. Dar nu si eu, stateam inca vreo 2-3 ore treaza ca sa ma documentez despre TVXQ, despre Coreea. Ma implicam activ si in comunitatea internationala de fani si mai tarziu in cea europeana. Pe cand simteam ca mi-am facut datoria de invatacel era ora 3 si eu ma trezeam in fiecare zi la 7. Nu stiu cum de am rezistat sa fac asta zile, luni, ani la randul pentru ca acum daca ma suprasolicit in timpul sesiunii sfarsec intr-o criza de bila sau intr-o stare de somnolenta permanenta. Cert e faptul ca am facut-o si mi-a placut mult si as mai face asta inca o data daca ar trebui pentru ca am invatat atunci ca trebuie sa las ceva in urma mea ca sa nu consum aerul degeaba.
Asa am infiintat Mirotic Crystal (pentru cine nu stie este vorba de fanclubul romanesc pentru formatia sud-coreeana TVXQ) in 2008. Alta nebunie, pentru ca in Romania cunosteam o mana de oameni, la propriu. M-am sfiit mult sa fac acest pas, nu stiam absolut nimic despre fancluburi, cum se conduc, care e scopul lor, ce trebuie sa fac. Norocul meu ca am primit suportul fanilor internationali care m-au ghidat si m-au ajutat sa invat. La infiintarea fanclubului eram deja in jur de 30 de persoane, restul i-am cautat pe Google si nu glumesc. Am luat la rand, pagina cu pagina si oriunde vedeam scris TVXQ sau K-pop si Romania in aceasi propozitie saream in sus 5 m pentru ca mai gasisem un fan. Imi amintesc bucuria pe care am simtit-o cand am ajuns cu fanclubul la 100 de membrii. Sentimentul de implinire pe care l-am avut a fost minunat. M-a facut sa continui.
Un an mai tarziu, pe cand ma pregateam sa dau Bacalaureatul si am fost nevoita sa renunt la activitatiile mele deoarece nu aveam destul timp sa invat. Am renuntat la teatru, la revista scolii, la brigada. Si imi amintesc cat de dezamagita a fost diriginta mea cand i-am spus ca nu o sa merg mai departe la Facultatea de Teatru si Actorie pentru ca asta ar insemna sa renunt la pasiunea mea pentru Coreea. Si insistase ca ma descurcam foarte bine si castigasem atatea premii pentru liceu. Dar pentru mine nu contau, imi placea scena, ma simteam bine in lumina reflectoarelor, dar pentru mine era doar un alt mod de a ma exprima, la fel ca desenul. Incet, incet renuntam la planurile mele de-o viata, pentru ca nu vroiam sa continui nici cu arhitectura. Desi nu ma lasa ceva din interiorul meu sa renunt de tot, insa stiam sigur ca daca vroiam sa merg la arhitectura, 6 ani n-as fi vazut lumina zilei decat cand m-as fi dus la cursuri. N-as fi avut viata sociala, nu mi-as fi dezvoltat alte pasiuni, n-as fi facut nimic altceva decat sa studiez. Pentru ca faptul ca sunt perfectionista nu m-ar fi lasat niciodata sa ma prezint cu ceva pe jumate facut, arta cere muulte sacrificii.
Am decis atunci ca voi studia in continuare tot ceva din domeniul artistic, dar mai lejer, arhitectura peisajului, sau peisagistica. Imi placeau spatiile verzi, sa-mi petrec timpul in natura, sau cel putin asa credeam. Insa imediat dupa perioada Bacului, cand credeam ca in sfarsit pot sa ma relaxez, cei trei feti frumosi cu stea in frunte au parasit TVXQ. M-am simtit atunci ca un soldatel pe teren deschis in care toata lumea tragea in toate partile dar pe mine nu ma nimerea si traiam cu frica pentru ca nu stiam cand avea sa se termine totul. Avem sa supravietuiesc? Aveam sa mor?
Dupa aproape 4 ani nici acum nu stiu care e adevarul motiv pentru care ei au plecat, nu mi-ar fi pasat daca nu m-ar fi durut atat de tare faptul ca m-au luat pe nepregatite. A fost ca si cum te aflai in varful muntelui si tipai "Te-am cucerit you bastard" dar in secunda urmatoare cineva te impinge si de izbesti brutal la poalele lui.
Am fost dezamagita de faptul ca au ales sa plece cand erau in culmea gloriei, cand totul era asa cum trebuia sa fie atat pentru mine cat si pentru ei, doar ca sa poata sa-si continue ei carierele ca artisti liberi. Poate ca din perspectiva unora sunt egoista ca m-am gandit asa. Dar nu au fost si ei la fel de egoisti ca nu s-au gandit la noi? Carierele lor erau aproape de culmea podiumului, viata mea la fel si totul s-a dus intr-o singura zi, din cauza unui singur anunt. Fanii rand pe rand isi pierdeau increderea in ei, in formatie, in mine. Si nu-i condamn pentru ca si eu imi pierdusem increderea in ei dar si in mine. Ma simteam abandonata, nu imi mai stiam locul pe lumea asta, nu stiam ce trebuia sa fac in continuare cu toate astea am continuat. Nu la fel de entuziasmata ca inainte, binenteles, dar am continuat...Ma gandeam ca era ultima batalie pe care o duceam inainte sa ma dau batuta, pentru ca deja existau mai multe fancluburi romanesti si ma gandeam ca vor continua munca mai departe.
Dupa un an de zile mi-am dat seama ca nu mai era cale de intoarcere, ca TVXQ nu aveau sa mai fie 5, asa ca mi-am spus ca mai aveam un lucru de facut pe care vroiam sa il fac pentru ei si pentru fani dar n-am avut ocazia pana atunci. Un fan meeting. Vroiam sa organizez un fan meeting pentru fanii TVXQ si sa-i intreb daca ei cred ca mai are rost sa continui. I-am impartasit ideea lui Brian si sfatul lui a fost sa invit mai multe fancluburi si sa facem un meeting impreuna, chiar daca urma sa fie ultimul la care participa Mirotic Crystal. Am zis "De ce nu?" pana la urma nu aveam nimic de pierdut. Asa am ajuns sa organizez K-Fan Meeting in fiecare an alaturi de fancluburile din Romania. Si fara sa vreau am format o comunitate de tineri cu aceleasi aspiratii si hobby-uri ca si mine si multi altii sa se intalneasca nu doar pe net dar si fata in fata.
Acea zi in august mi-a schimbat viata din nou, pentru ca mi-a dat din nou taria sa merg mai departe. Ok ma dezamagisera 5 oameni, dar nu ma dezamagisera adolescentii din tara asta care si-au pus speranta in mine. Am fost foarte bucuroasa sa vad ca am inspirat lumea sa faca ceva cu viata lor, pentru ca numarul de fancluburi este in crestere si din ce in ce mai multa lume se mobilizeaza sa faca activitati legate de pasiunea lor. Ma simt bine atunci cand stiu ca sunt folositoare.
Cred ca datorita comunitatii m-am maturizat foarte mult, pentru ca am invatat ca trebuie sa ma gandesc mai intai la ceilalti si apoi la mine. M-a preocupat soarta fanilor mai mult decat m-a preocupat facultatea sau blogul asta. Vroiam sa le ofer sansa sa isi implineasca si ei macar unul dintre vise, sau macar sa le ofer un avant spre acel vis, ceva, orice.
Nu stiu cati dintre oamenii de astazi se mai bucura la cele mai mici detalii, dar cu toate ca dau mana cu ambasadori si consuli cred ca ma bucur mai mult sa aud un fan care imi spune un simplu "multumesc" decat orice altceva pe lumea asta.
Anul trecut am renuntat la pozitia mea ca presedinte in AFCSR, simteam ca nu mai este nevoie de mine, ca trebuie sa ma concentrez pe viata mea, pe familia mea. Si aveam dreptate, viata mea e un haos, pentru ca dupa 4 ani de facultate m-am trezit ca nu vreau sa continui pe domeniul artistic, nu stiu ce vreau sa fac in continuare si am ratat visul meu ca sa-l implinesc pe al altora.
Life
Diana
09.04.2013
4AM
Read User's Comments(3)
Kids with guns
Week-end-ul trecut, chiar inainte de Halloween, a fost Ziua Armatei si s-a tinut expozitie + alte activitati la mall. Initial, nu am stiut. Planuisem o iesire, cu fanii kpop din Timisoara, dar cum nimeni nu a mai venit in afara de Denisa, am hotarat sa nu lasam totul balta si sa ne distram doar noi 2. Ca sa scapam de frig si ploaie, am decis sa mergem la mall pentru ca ne gandeam ca vom avea ce vedea acolo pentru ca in fiecare sfarsit de saptamana e un eveniment.
Cand am ajuns acolo am fost mega surprinsa sa vad peste tot militari si apoi am dat cu ochii de o masina blindata care avea montata o ditamai mitraliera pe acoperis. Apoi, 2 metri mai incolo mai erau si alte dispozitive cum ar fi scut antiaerian, luneta TZK si...plini de militari. Nu e prima oara cand vad din astea. Cand tata lucra la baza militara si ma duceam cu el la lucru vedeam tot felul de tancuri si arme pe acolo, dar vazand asa ceva in fata unui mall...ei bine nu e ceva ce vezi in fiecare zi.
Si ce idee ma pocni pe mine? Hai sa ma urc si eu sa vad mitraliera aia de sus si cum functioneaza. Bun! Zis si facut. But the car was out to get me. Cand mi-am dat cu genunchiul de masina blindata am vazut stele verzi. >.> Cu toate astea, the "little" car ain't stopping me from getting what I want. Soldatul care m-a urcat pe masina cand m-a vazut a fost ceva de genu :O apoi :D:D:D:D. Yup, the cuteness/puppy eyes effect never fails. Denisa a fost draguta si mi-a facut niste poze.
 |
| Target in sight. Fire! |
 |
| Target eliminated. Mission accomplished. Returning to base |
Cand imi explica cum se trage si apoi mi-a zis sa trag, primul meu gand a fost "are you f***ing crazy??" dar dupa "ah sigur ca nu e incarcata. the hell am I thinking?".
Dupa ce m-am dat jos de pe masina, am mers sa mancam si apoi in Auchan pentru ca eu voiam sa caut mape. In Auchan am avut parte de o mica surpriza. Se facea reclama la Tassimo, noul aparat de facut cafea de la Bosh asa ca, cine dorea, putea sa bea cafea sau cioco calda gratis. Hey, cioco era de la Milka, nu am putut rezista! A fost foarte buna, nici nu trebuie sa o indulcesti desi daca mai vrei zahar poti sa iti pui. Cand am iesit din Auchan, Deni a gasit 1 leu aruncat pe o canapea si l-a luat acasa. Lucky~!
Ne-am distrat pe cinste cu toate ca m-am ales cu o vanataie in genunchi. Pacat ca nu a mai venit nimeni.
I know what you did last summer [part 3]
In sfarsit scriu si ultima parte cu filmele vazute vara asta. Postul asta lant se va incheia cu filmele japoneze si coreene. Reamintesc ca filmele nu sunt in ordinea in care le-am vazut. Credits for pics go to our dearest google. :)
11. Liar Game
Este un serial japonez din categoria thriller psihologic si mister adaptat dupa celebra manga cu acelasi nume scrisa de Shinobu Kaitani. Este vorba despre Kanzaki Nao, o fata simpla care nu poate minti nici macar sa isi salveze viata si crede pe oricine orice i-ar spune, care intr-o zi gaseste in fata usii o cutie cu 1 milion de yeni si o invitatie sa participe la Liar Game. Regulile sunt simple: in prima runda, care tine 30 zile, trebuie sa fure banii oponentului ei ca sa castige sau va avea o datorie de 1 milion de yeni. Disperata, il angajeaza pe Shinichi Akiyama, un excroc proaspat iesit din inchisoare ca sa o ajute. E foarte interesat pentru ca pe langa misterul care invaluie acest joc al mincinosilor, sunt diferite jocuri la care regulile pot fi manipulate cum nici nu iti imaginezi. Imi place de Akiyama ca e foarte destept si are niste strategii super tari! Sunt 2 serii scurte si s-au mai facut filme pe langa. Naspa e ca dupa prima serie, mi-am cam dat seama cine si cum minte. >.<
12. Time slip dr. Jin
E varianta coreana a serialului japonez Jin. E vorba despre un foarte bun neurochirurg care e transportat cu 150 ani in urma in Japonia/Coreea medievala unde incepe sa ajute oamenii producand medicamente. Cand am vazut ca Jaejoong din JYJ va juca in serialul asta am inceput sa ma uit la varianta japoneza. La cea coreana m-am uitat pentru Jaejoong pentru ca vazusem varianta japoneza si cele doua sunt la fel, cu exceptia unor mici detalii. Partea proasta e ca am prezis exact evolutia personajului lui Jaejoong. Era tipul ala de personaj de care imi e mie mila de numai pot si in acelasi timp vreau sa il bat. Desi mi-a fost ciuda la cum s-a terminat, serialul e foarte dragut si te tine in scaun pana la sfarsit.
13. Howling
Film politist cu Lee Nayoung si Song Kangho bazat pe romanul The hunter al scriitorului japonez Asa Nonami, si care a aparut in cinema chiar anul acesta. Este povestea unui politist veteran si al unei incepatoare care descopera ca criminalul in serie responsabil pentru niste crime oribile e defapt un caine. Filmul e de nota 11, DAR! eu urasc filmele in care apar animale pentru ca daca li se intampla ceva gen sunt ranite sau mor eu o sa plang 10 ani fara oprire pentru ca nu suport sa vad asa ceva.
14. The chaser
Tot un film politist aparut in anul 2008 si care e inspirat dupa fapte reale. Spune povestea unui fost detectiv care e acum peste si care are probleme financiare din cauza ca doua dintre fetele lui au disparut. La inceput credea ca e un tip care lua fetele si le vindea in alta parte ca sa faca bani. Investigand el isi da seama ca e vorba de un criminal in serie si incearca sa il opreasca. Ha Jungwoo, cel care joaca rolul criminalului, joaca atat de bine incat iti trimite fiori pe sira spinarii. Filmul e foarte realist facut.
15. Howl's moving castle
O animatie pur si simplu magica! O fata simpla si foarte increzatoare e transformata de o vrajitoare rea intr-o batrana. Singurul care poate rupe vraja e un vrajitor tanar care e exact opusul ei - nu prea are incredere in sine. Filmul mi-a fost recomandat de colegii de la japoneza si nu numai. Dupa ce l-am vazut vreo 3 zile numai la el si la cat e de awesome mi-a stat gandul.
16. Detective K - secret of the virtuous widow
O comedie spumoasa a carei actiuni se petrece in era Joseon si ale carei personaje nu sunt ceea ce par. Filmul e bazat pe romanul lui Kim Tak-Hwan si a aparut in 2011. La 17 ani dupa inscaunarea regelui Jeongjo apar o serie de crime despre care el crede ca sunt o conspiratie a guvernului asa ca ii ordona detectivului K sa descopere adevarul. Joaca Han Jimin, lucru care m-a surprins pentru ca nici macar nu am recunoscut-o. Soundtrackul e awesome!
Si aici se incheie rezumatul pe scurt al filmelor si serialelor vazute de mine timp de 2 luni cat am avut vacanta. Sper ca v-a placut si daca va uitati si voi sa imi spuneti parerea voastra.
Until the next post, take care~!!!
I know what you did last summer [part 2]
Sa continuam cu filmele vazute din vara pana acum. Tin sa reamintesc ca filmele nu sunt in ordinea in care le-am vazut. Credits for pics go to our dearest google. :)
6. Cars 2
E un nou capitol din peripetiile masinutelor de curse din Radiator Springs, film produs de studiourile Pixar. Intotdeauna au avut animatii demne de nota 10. Toate filmele de animatie produse de ei mi-au placut foarte mult. De data asta cei 2 eroi principali se duc prin toata Europa si ajung chiar si in Tokyo pentru a participa la curse si desigur, pentru a salva lumea. Un film dragut care il poate savura oricine, nu doar copiii.
7. The girl with the dragon tattoo
Un film dur, cu mister si actiune, dar care mi-a placut mult. Povestea e simpla: un jurnalist cerceteaza disparitia unei femei de acum 40 ani si e ajutat de o tanara hacker-ita. Filmul e foarte bine facut, povestile personajelor chiar par verosimile, actorii joaca impecabil. Am inteles ca filmul a fost facut dupa un bestseller al unui autor suedez si a obtinut mai multe premii atat ca si carte cat si ca film. Eu zic ca isi merita din plin premiile. Filmul trebuie vazut neaparat.
8. Hangover 2
Partea a doua de la comedia spumoasa The Hangover pe care cred ca multi dintre voi au vazut-o. A avut poante noi, replici pe masura si actiunea se petrece pe strazile Bangkok-ului. A fost haios si zic eu ca merita vazut pentru o portie sanatoasa de ras cu un pic de mister. Maimuta singura face tot filmul. E asa cute si haioasa!!!
9. The woman in black
Un film horror cu Daniel Radcliffe pe care il stim cu totii din Harry Potter. Am vrut neaparat sa il vad pentru ca eram curioasa cum joaca alt rol decat cel al lui Potter. A fost mega ciudat sa il vad jucand rol de tata al unui tanc de 5 sau 6 anisori cand stiu cat e Daniel de tanar. Filmul nu m-a speriat nici pe mine nici pe Lexie. Nimic nu ne mai sperie, dar continuam sa vizionam filme horror in speranta ca vom gasi unul sa ne sperie putin. Daca nu va plac filmele horror sau va speriati usor, nu va uitati pentru ca totusi veti avea cosmaruri noaptea.
10. Clash of the titans/Wrath of the titans
Remake al filmului cu acelasi nume din 1981, filmul e bazat pe mitologia greaca si spune povestea lui Perseu, un semi-zeu, unul din fii lui Zeus. In rolurile principale gasim actori foarte celebri cum ar fi Sam Worthington, Ralph Fiennes sau Liam Neeson. Desi il pusesem pe lista, aveam dubii cu privire la cat de bun e cu adevarat. Cu bucurie pot sa spun ca m-am inselat din nou: actiunea nu e grabita si nici foarte inceata, efectele speciale sunt foarte bine facute, actorii joaca foarte bine, si laudele pot continua. Am vazut si continuarea, Wrath of the titans care a fost la fel de bun. Mi-a parut rau ca nu l-am vazut 3D.
To be continued...
I know what you did last summer [part 1]
Vara care tocmai a trecut a fost o vara dintre cele mai calde si cele mai plictisitoare. In prima luna de vacanta (care a inceput la jumatea lui iulie sau cam asa ceva) incercam sa ma conving ca intr-adevar sunt in vacanta. Am fost intr-un stres continuu din februarie si in mintea mea tot mai asteptam sa mai dau examene chiar daca eu imi dadusem licenta si ma si inscrisesem la master. Dupa ce mi-am revenit, am inceput sa ma plictisesc pentru ca nu sunt obisnuita sa nu fac ceva, asa ca toata vara, cu exceptia celor cateva iesiri din oras, am vazut filme si seriale cu duiumul.
Pentru ca si acum am prea mult timp liber si mai e pana sa imi caut de lucru, si pentru ca pe blogul asta cam bate vantul, am decis sa fac o recapitulare a filmelor vazute vara trecuta. So here is part 1.
Atentie: filmele nu sunt in ordinea in care le-am vazut. Credits for pics go to our dearest google. :)
1. Total Recall
Cum spuneam si intr-un post anterior am castigat bilet gratis la film, asa ca eu cu Lexie ne-am dus sa vedem Total Recall care e remake al filmului SF cu acelasi nume din 1990, dar cu povestea putin schimbata. Joaca Kate Beckinsale, Jessica Biel, Colin Farrell si Bill Nighty. Daca imi amintesc bine, vazusem filmul original cand eram mica si fana a filmelor SF. A fost fain, doar ca noua nu ne prea place Jessica Biel si ne doream sa fie un pic rolurile inversate, dar trebuie sa recunoastem ca Kate Beckinsale a jucat foarte bine rolul de personaj negativ.
2. Dark Shadows
Evident ca nu puteam rata filmul cel mai nou al lui Johnny Depp, o comedie horror care a fost pe placul nostru. Tim Burton intotdeauna regizeaza filme faine, cu replici pe masura. Tipul asta si remake-urile le face geniale. Am vrut sa merg la cinema sa il vad, dar nu am putut si mi-a fost ciuda ca a trebuit sa astept mai mult ca sa il pot vedea. Din film nu putea lipsi Helena Bonham-Carter si chiar si Alice Cooper a avut un cameo. Merita vazut chiar si numai pentru Johnny.
3. The Avengers
Cand eram mici cu totii ne uitam la desene animate ca "Iron Man", "The Incredible Hulk" sau "X-Men" si toti aveam cate un preferat. Ei bine, filmul asta aduce mai multi super-eroi laolalta. Sincer, la inceput cand am vazut ca se face filmul am zis ca sigur o sa fie un fail de proportii, dar m-am inselat amarnic. Replicile personajelor au fost geniale, povestea e bine construita, felul in care fiecare personaj a reactionat in situatia respectiva iti dadea impresia ca Iron man, Hulk, Captain America si restul au fost dintotdeauna in acelasi comic book. Actorii care i-au jucat pe Hulk, Thor, Iron Man sunt aceasi care au jucat in filmele cu acelasi nume, ceea ce e si mai misto pentru ca probabil producatorii s-au gandit ca daca juca altcineva in rolul lor probabil nu ar mai fi obtinut acelasi succes. Oricum, genial! Sper sa se faca si partea a doua cu toate ca poate nu o sa mai fie la fel de faina ca prima.
4. Hunger Games
Filmul asta e facut dupa cartea cu acelasi nume, scrisa de Suzanne Collins. E unul din romanele astea pentru adolescenti, gen Twilight. Personal nu imi plac astfel de romane pentru ca sunt plictisitoare, le pot vedea imediat evolutia povestii si cum se termina. *gets bricked by fans* Am fost sceptica de la inceput, dar am vrut sa vad totusi ce e de capul lui. Nu a fost asa plictisitor cum ma asteptam. Ideea din spatele filmului/cartii e chiar misto, doar ca ceva lipsea. Nu stiu ce. Poate ca ma asteptam eu la mai multe din partea eroilor principali. Anyway, a fost un film ok.
5. Horrible bosses
Colegii mei spuneau ca e genial filmul si de aceea am vrut sa il vad. Cica e comedie neagra si ei au ras de nu mai puteau. Pe mine nu m-a impresionat asa tare. Adica da, intr-un fel arata realitatea la locul de munca. Seful tau poate sa fie un imbecil din ala care sa te tortureze si tu nu poti sa ii spui nimic ca te da afara. Nu prea a fost nimic de ras la film. Cel putin nu m-a adormit.
In viteza prin Bucuresti
Saptamana trecuta am trecut in viteza prin Bucuresti cu treburi. A trebuit sa eliberez niste acte pentru tatal meu. Dee a mers acolo inaintea mea cu o saptamana.
Asa ca duminica dimineata la 3:30 am fost in picioare dupa doar 2 ore de somn, iar o ora mai tarziu am urcat cu succes in tren cu gandul ca "ce ar fi sa o sun pe Dee sa vad ce face." *evil laugh* Nu am sunat-o bineinteles. La 4:45 am pornit si eram doar eu in tot vagonul. Din cauza gurii de Pepsi pe care o luasem pe stomacul gol nu am mai dormit deloc pana la 10 dimineata cand am reusit sa atipesc putin dupa ce am facut niste poze de plictiseala. Cand am ajuns la Craiova pe la ora 11 in sfarsit au urcat oameni in tren si eu m-am trezit. A urcat si un baiat dragut, student la drept, care s-a oferit sa imi care geamantanul pana la capatul peronului unde ma astepta Alex cand am ajuns. Dupa o scurta odihna acasa la Alex am mers in Unirii sa mananc ceva si sa ne intalnim cu Dee apoi ne-am intors acasa pentru ca eu eram obosita.
 |
| Portile de Fier |
A doua zi m-am trezit de dimineata ca sa merg sa scot actele. Delia a venit cu mine ca nu mergea autobuzul direct in Piata Romana si eu nu ma descurc cu schimbatul metroului. >.< Tanti de la birouri erau dragute si politicoase, dar sistemul era...cam idiot. Dupa ce plateai taxa [100 lei] trebuia sa astepti sa te strige pentru ca dosarele se luau in ordinea in care au venit oamenii. This is good, no problem 'till here. Dar de ce tineti usa de la birou inchisa si strigati numele dinauntru ca mai apoi sa va plangeti ca sta lumea lipita de usa? Aaa... pentru ca poate nu auzim?? Anyway, ne-a luat o ora jumate sa iesim de acolo cu gaura in stomac de foame. Dupa ce am mers cu Delia sa isi caute orarul pentru master si am mancat in sfarsit ceva, am batut toate librarille si anticariatele din Piata Romana pana in Unirii. Vreau sa spun ca nu mai vreau sa vad librarii pentru o perioada, mai ales ca libraria Carturesti era intr-o casa cu etaj. De ce nu e asa de mare si la noi in Timisoara?? *forever crying* Spre marea mea surpriza la Universitate era un poster urias pe care erau si 2ne1, reclama la adidas.
 |
| Adidas ad |
Apoi ne-am intalnit cu Dee si am mers pe la Gara sa ne luam bilete de intoarcere. Delia a trebuit sa plece asa ca eu am urmat-o pe Dee la Serendipidy Caffe unde se organiza Tea and Coffee Festival - seara coreana, in parteneriat cu cei de la Annyeong Korea. Am facut niste poze pe acolo desi eram terminata deja de oboseala si cand m-a sunat Alex am zis ca eu mai bine merg acasa pentru ca pur si simplu eram surmenata. Singurul regret e ca nu am putut participa la eveniment in sine, ci doar am stat putin in backstage la pregatiri.
 |
| Serendipidy Caffe - outside |
Desi e mic localul, e foarte confortabil. Imi place cum au aranjat curtea. Dee mi-a spus ca proprietara e timisoareanca. S-au adus tot felul de materiale pentru cei curiosi de cultura acestei tari, pentru ca traditia in Coreea nu se limiteaza la ceai.
La eveniment, Dee a incantat pe toata lumea cu un dans traditional corean, imbracata intr-un superb hanbok galben cu motive florale.
Ne-am intors marti dimineata la o ora rezonabila si pe la jumatea drumului am simitit ca nu mai putem. Drumul e prea lung. Epuizasem toate resursele de distractie: revista, rebus, muzica. Ca sa nu mai zic ca la un moment dat am crezut ca ramanem in camp cu tot cu tren din cauza ca mergea foarte incet si scartaia foarte tare si urat. Din fericire am ajuns acasa cu bine.
Nice to meet you!
Dupa ce Oji-san a plecat inapoi in Japonia, Iza ne-a anuntat ca un japonez pe care ea il intalnise pe aeroport vine in Timisoara cu treaba, dar nu sta decat o zi. Asa ca s-a stabilit o intalnire sa il cunoastem si noi si cu ocazia asta sa mai exersam japoneza.
Primul lucru - l-am luat de la hotel. Deoarece pierdeam timp, am decis sa ramanem in Complex ca si asa acolo sunt destule localuri unde se poate bea un suc si chiar si manca. Katsuhiro-san a fost foarte entuziasmat si bucuros sa ne cunoasca. A spus ca ii place romana, cultura de aici si mancarea. A si demonstrat ca stie sa spuna cateva fraze in romana. De asemenea, vorbeste bine germana. Am fost socati sa aflam ca nu are 50 ani cum credeam noi, ci cu 20 mai mult.
Ne-am plimbat ceva pana am gasit un local care sa serveasca vin si ciorba de burta. Mie personal nu imi place ciorba de burta de nici o culoare, dar fiindca el a cerut, nu am putut refuza. Si nu e ca si cand trebuia sa comand acelasi lucru. Prima data am fost intr-un local unde serveau ciorba de burta. Dupa ce am luat cina, am cautat un local care sa serveasca vin si am descoperit cu stupoare ca aveau si ei ciorba de burta. Clar nu cautasem destul.
 |
| Smile! |
 |
| Clatita cu ciocolata |
Mi-am comandat clatita cu ciocolata pentru ca imi era pofta, dar ciocolata nu mi-a placut asa ca nu am putut-o manca pe toata.
 |
| Alune |
Am regretat alunele mancate pana a venit mancarea [ca sa nu ma ametesc din cauza ca beau pe stomacul gol] pentru ca ele combinate cu alcool [vin] mi-au provocat o frumoasa criza de gastrita a doua zi. Data viitoare tin minte sa nu mai fac asa ceva.
 |
| (stg-dr) Vlad, Katsuhiro-san, Marcel, Alex, eu, Karina, Iza |
Lumea avea lucru a doua zi asa ca dupa ce am facut repede o poza de grup si l-am dus inapoi la hotel pe invitatul nostru, am plecat acasa. E interesant de fiecare data cand cunosc o persoana japoneza. Fiecare vorbeste diferit in functie de zona de unde e. Asa ca e o provocare sa ma obisnuiesc cu diferitele viteze de vorbire, accent, etc. Aflu lucruri noi de la fiecare si am ocazia macar sa exersez ascultand limba daca tot nu vorbesc.
Subscribe to:
Posts (Atom)