AABFF

Week-end-ul trecut, chiar inainte de Halloween, a fost Ziua Armatei si s-a tinut expozitie + alte activitati la mall. Initial, nu am stiut. Planuisem o iesire, cu fanii kpop din Timisoara, dar cum nimeni nu a mai venit in afara de Denisa, am hotarat sa nu lasam totul balta si sa ne distram doar noi 2. Ca sa scapam de frig si ploaie, am decis sa mergem la mall pentru ca ne gandeam ca vom avea ce vedea acolo pentru ca in fiecare sfarsit de saptamana e un eveniment. 

Cand am ajuns acolo am fost mega surprinsa sa vad peste tot militari si apoi am dat cu ochii de o masina blindata care avea montata o ditamai mitraliera pe acoperis. Apoi, 2 metri mai incolo mai erau si alte dispozitive cum ar fi scut antiaerian, luneta TZK si...plini de militari. Nu e prima oara cand vad din astea. Cand tata lucra la baza militara si ma duceam cu el la lucru vedeam tot felul de tancuri si arme pe acolo, dar vazand asa ceva in fata unui mall...ei bine nu e ceva ce vezi in fiecare zi.

Si ce idee ma pocni pe mine? Hai sa ma urc si eu sa vad mitraliera aia de sus si cum functioneaza. Bun! Zis si facut. But the car was out to get me. Cand mi-am dat cu genunchiul de masina blindata am vazut stele verzi. >.> Cu toate astea, the "little" car ain't stopping me from getting what I want. Soldatul care m-a urcat pe masina cand m-a vazut a fost ceva de genu :O apoi :D:D:D:D. Yup, the cuteness/puppy eyes effect never fails. Denisa a fost draguta si mi-a facut niste poze.

Cand imi explica cum se trage si apoi mi-a zis sa trag, primul meu gand a fost "are you f***ing crazy??" dar dupa "ah sigur ca nu e incarcata. the hell am I thinking?".

Dupa ce m-am dat jos de pe masina, am mers sa mancam si apoi in Auchan pentru ca eu voiam sa caut mape. In Auchan am avut parte de o mica surpriza. Se facea reclama la Tassimo, noul aparat de facut cafea de la Bosh asa ca, cine dorea, putea sa bea cafea sau cioco calda gratis. Hey, cioco era de la Milka, nu am putut rezista! A fost foarte buna, nici nu trebuie sa o indulcesti desi daca mai vrei zahar poti sa iti pui. Cand am iesit din Auchan, Deni a gasit 1 leu aruncat pe o canapea si l-a luat acasa. Lucky~!

Ne-am distrat pe cinste cu toate ca m-am ales cu o vanataie in genunchi. Pacat ca nu a mai venit nimeni.

Saptamana trecuta am trecut in viteza prin Bucuresti cu treburi. A trebuit sa eliberez niste acte pentru tatal meu. Dee a mers acolo inaintea mea cu o saptamana.

Asa ca duminica dimineata la 3:30 am fost in picioare dupa doar 2 ore de somn, iar o ora mai tarziu am urcat cu succes in tren cu gandul ca "ce ar fi sa o sun pe Dee sa vad ce face." *evil laugh* Nu am sunat-o bineinteles. La 4:45 am pornit si eram doar eu in tot vagonul. Din cauza gurii de Pepsi pe care o luasem pe stomacul gol nu am mai dormit deloc pana la 10 dimineata cand am reusit sa atipesc putin dupa ce am facut niste poze de plictiseala. Cand am ajuns la Craiova pe la ora 11 in sfarsit au urcat oameni in tren si eu m-am trezit. A urcat si un baiat dragut, student la drept, care s-a oferit sa imi care geamantanul pana la capatul peronului unde ma astepta Alex cand am ajuns. Dupa o scurta odihna acasa la Alex am mers in Unirii sa mananc ceva si sa ne intalnim cu Dee apoi ne-am intors acasa pentru ca eu eram obosita.

A doua zi m-am trezit de dimineata ca sa merg sa scot actele. Delia a venit cu mine ca nu mergea autobuzul direct in Piata Romana si eu nu ma descurc cu schimbatul metroului. >.< Tanti de la birouri erau dragute si politicoase, dar sistemul era...cam idiot. Dupa ce plateai taxa [100 lei] trebuia sa astepti sa te strige pentru ca dosarele se luau in ordinea in care au venit oamenii. This is good, no problem 'till here. Dar de ce tineti usa de la birou inchisa si strigati numele dinauntru ca mai apoi sa va plangeti ca sta lumea lipita de usa? Aaa... pentru ca poate nu auzim?? Anyway, ne-a luat o ora jumate sa iesim de acolo cu gaura in stomac de foame. Dupa ce am mers cu Delia sa isi caute orarul pentru master si am mancat in sfarsit ceva, am batut toate librarille si anticariatele din Piata Romana pana in Unirii. Vreau sa spun ca nu mai vreau sa vad librarii pentru o perioada, mai ales ca libraria Carturesti era intr-o casa cu etaj. De ce nu e asa de mare si la noi in Timisoara?? *forever crying* Spre marea mea surpriza la Universitate era un poster urias pe care erau si 2ne1, reclama la adidas.

Apoi ne-am intalnit cu Dee si am mers pe la Gara sa ne luam bilete de intoarcere. Delia a trebuit sa plece asa ca eu am urmat-o pe Dee la Serendipidy Caffe unde se organiza Tea and Coffee Festival - seara coreana, in parteneriat cu cei de la Annyeong Korea. Am facut niste poze pe acolo desi eram terminata deja de oboseala si cand m-a sunat Alex am zis ca eu mai bine merg acasa pentru ca pur si simplu eram surmenata. Singurul regret e ca nu am putut participa la eveniment in sine, ci doar am stat putin in backstage la pregatiri.

Desi e mic localul, e foarte confortabil. Imi place cum au aranjat curtea. Dee mi-a spus ca proprietara e timisoareanca. S-au adus tot felul de materiale pentru cei curiosi de cultura acestei tari, pentru ca traditia in Coreea nu se limiteaza la ceai.

La eveniment, Dee a incantat pe toata lumea cu un dans traditional corean, imbracata intr-un superb hanbok galben cu motive florale.

Ne-am intors marti dimineata la o ora rezonabila si pe la jumatea drumului am simitit ca nu mai putem. Drumul e prea lung. Epuizasem toate resursele de distractie: revista, rebus, muzica. Ca sa nu mai zic ca la un moment dat am crezut ca ramanem in camp cu tot cu tren din cauza ca mergea foarte incet si scartaia foarte tare si urat. Din fericire am ajuns acasa cu bine.

Dupa ce Oji-san a plecat inapoi in Japonia, Iza ne-a anuntat ca un japonez pe care ea il intalnise pe aeroport vine in Timisoara cu treaba, dar nu sta decat o zi. Asa ca s-a stabilit o intalnire sa il cunoastem si noi si cu ocazia asta sa mai exersam japoneza. 

Primul lucru - l-am luat de la hotel. Deoarece pierdeam timp, am decis sa ramanem in Complex ca si asa acolo sunt destule localuri unde se poate bea un suc si chiar si manca. Katsuhiro-san a fost foarte entuziasmat si bucuros sa ne cunoasca. A spus ca ii place romana, cultura de aici si mancarea. A si demonstrat ca stie sa spuna cateva fraze in romana. De asemenea, vorbeste bine germana. Am fost socati sa aflam ca nu are 50 ani cum credeam noi, ci cu 20 mai mult.

Ne-am plimbat ceva pana am gasit un local care sa serveasca vin si ciorba de burta. Mie personal nu imi place ciorba de burta de nici o culoare, dar fiindca el a cerut, nu am putut refuza. Si nu e ca si cand trebuia sa comand acelasi lucru. Prima data am fost intr-un local unde serveau ciorba de burta. Dupa ce am luat cina, am cautat un local care sa serveasca vin si am descoperit cu stupoare ca aveau si ei ciorba de burta. Clar nu cautasem destul.

Mi-am comandat clatita cu ciocolata pentru ca imi era pofta, dar ciocolata nu mi-a placut asa ca nu am putut-o manca pe toata.

Am regretat alunele mancate pana a venit mancarea [ca sa nu ma ametesc din cauza ca beau pe stomacul gol] pentru ca ele combinate cu alcool [vin] mi-au provocat o frumoasa criza de gastrita a doua zi. Data viitoare tin minte sa nu mai fac asa ceva.

Lumea avea lucru a doua zi asa ca dupa ce am facut repede o poza de grup si l-am dus inapoi la hotel pe invitatul nostru, am plecat acasa. E interesant de fiecare data cand cunosc o persoana japoneza. Fiecare vorbeste diferit in functie de zona de unde e. Asa ca e o provocare sa ma obisnuiesc cu diferitele viteze de vorbire, accent, etc. Aflu lucruri noi de la fiecare si am ocazia macar sa exersez ascultand limba daca tot nu vorbesc.

Oji-san a venit din nou in vizita, dar numai pentru week-end asa ca Iza a sugerat sa il scoatem din Timisoara intr-o plimbare pana la Arad, unde vom manca o masa traditionala romaneasca. Asa ca la 12:15 am fost prezenti in gara sa luam bilete de tren. Partea mai aiurea a fost ca prima treapta a trenului imi ajungea la piept deci urcatul si coboratul din tren au fost o adevarata aventura.

Am fost serviti ca la restaurant cu ciorba de vacuta si mamaliga cu sarmale in foi de vita de vie cu smantana. A fost delicios! Am avut ocazia sa mancam si miere de casa poliflora si de tei. Oji-san a spus ca i-a placut mult tot ce a mancat. 

 Dupa o masa copioasa am fost sa vedem Muresul care curge la cativa metri de casa. Era o barca ancorata la mal si Marcel a profitat de ocazie sa se joace putin. Desi era veche si probabil nu o mai folosea nimeni, bine ca nu ne-a prins nimeni ca ne-am jucat putin cu ea.

Apoi ne-am facut o plimbare in jurul orasului cu...

care avea incorporat cantece de gradinita pentru copiii. Toata lumea a zis ca o sa aiba cosmaruri cu cantecele respective deoarece erau cateva care se repetau la nesfarsit. Nu puteau si ei sa puna Lady Gaga sau ceva mai...normal? Adica sunt sigura ca cei mici oricum nu inteleg versurile, so no harm done, right??

Am decis ca, deoarece avem timp, sa mergem pe jos pana la gara ca sa vedem mai bine orasul. Ne-am oprit la o gelaterie interesanta care avea ca tema de decor interior filmele si actorii. Cred ca proprietarul era cinefil impatimit. Foarte interesanta ideea. Inghetata a fost buna, desi cam scumpa.

Am ajuns franti acasa, schimbarea de aer si plimbarea ne-a prins bine. It was fun! :)

Si anul asta am reusit sa organizam fanmeeting-ul pentru iubitorii culturii coreene. Lumea s-a distrat super bine si se pare ca singura nemultumire [care a fost generala] era ca aerul conditionat nu a facut fata. Ne-am topit de cald, dar asta nu i-a impiedicat pe fani sa danseze aproape non-stop si sa isi aclame artistii preferati. La sfarsitul zilei am fost terminate, dar efortul a meritat. De data asta, am avut parte de crew show [dance battle], prezentare de costume traditional, demonstratie de hapkido si taekwondo facuta de elevii Maestrului Jang; standurile fancluburilor prezente au venit cu elemente noi ca sa ii surprinda pe fani si am avut chiar si parte de mancare coreana facuta de bulgarii din proiectul Fusion Miracle carora le multumim ca au batut atata drum si ca au gatit cu dragoste pentru fanii romani. Pentru cei care nu au reusit sa fie anul asta prezenti, va asteptam la anul cu mai multe surprize! ^^

In afara de pregatirile pentru fanmeeting, am reusit sa ne relaxam putin. Am fost la restaurantul Korea House unde am mancat numai bunatati.

Am dat o raita si prin Unirea Shopping Center, unde am fost acostati de o tanara care promova un restaurant bun si ieftin si care ne-a "certat" ca auzise ca vrem sa mancam de la Chopstix. Intr-adevar, macarea a fost buna si pretul acceptabil, plus ca am primit un discount de vreo 25%. Data viitoare poate mai mancam acolo.

Am fost si in AFI Palace Mall unde ne-am plimbat prin toate magazinele si am vizitat Carturesti care la ei e de 3 ori cat la noi la Iulius Mall. Mi-e ciuda!! Au atatea chestii care la noi nu se gasesc. Si nu numai Carturesti. Si celelalte magazine, de exemplu cele cu haine, au colectii care la noi nu sunt. Si sunt asa de faine~ Dar nu am avut bani la noi sa mergem la shopping. *forever crying*

Data viitoare cand mergem sper ca avem mai mult timp sa vizitam orasul. 

Ca in fiecare an de Ziua Timisoarei e mare petrecere mare. Anul acesta insa nu mi-a placut programul asa mult. A fost nu saracacios neaparat, dar facut la abureala sau asa a dat impresia. Au fost concerte, putine la numar si in ultima zi au inghesuit Corina, Kamelia si George Hora si Inna. In rest au fost tot felul de chestii legate de arta sau mai stiu eu. Eu zic ca mai bine aducea mai multe trupe underground care nu cereau un onorariu cat muntele sau chiar deloc si puteau sa aduca invitat special Inna si terminau balciul. Adica ar fi fost mai frumos asa, parerea mea.

In fine, am decis ca sambata sa merg in oras pentru ca era atelier de origami, shoudo si ikebana in centru si am vrut sa vad. Am dat anunt si printre fanele k-pop de aici cine vrea sa vina. S-au adunat cateva. Dar inainte de asta am mers cu Lexie sa ne facem o caricatura de faimosul Stefan Popa Popa's. Cand am ajuns acolo era o coada imensa. Eu nu am mai ajuns la rand pentru ca a trebuit sa fiu in cealalta parte cu fetele, dar ea si fratele ei au reusit sa isi faca.

Atelierele nu au fost cine stie ce. Again, lipsa de documentatie a facut ca workshop-ul [cel putin ala de shodo] sa fie...well...those who don't know kanji are blessed. Nu toate kanji erau desenate cum trebuie sau aveau semnificatia aiurea. Totusi, e de apreciat ca fetele, fara nici o pregatire, si-au dat un pic silinta sa caute povestea din spatele scrierii lor.

La ikebana si origami nu am participat, dar mai sus se poate vedea rezultatul muncii Andreei la atelierul de ikebana. 

Tot atunci erau in piata si niste tipi de la ceva scoala de dans de societate care invata lumea sa valseze. Una din Denise a vrut si ea sa mearga, dar avea nevoie de partener. M-am dus eu cu ea. Nu mai dansasem vals de la gradinita. It was fun! 

Dupa toate astea am pornit fericite spre Unirii sa bem un suc. Pe drum tot aveam impresia ca uitasem ceva....sau pe cineva. Cand am ajuns acolo, spre rusinea noastra,  realizam ca o uitasem pe una din Denise. Vreo 10 minute am fost in soc. Cum sa o uitam pe Deni acolo? Gomeneeee!!! *bows 90 degrees*

In ciuda neplacerilor, a fost distractiv si asta conteaza, nu?

Caravana Metropolis a poposit si la noi in oras. Vazusem cu o saptamana inainte sa inceapa rularea filmelor ca va fi si la noi si chiar am vrut sa merg. Vazand ca nu vrea nimeni, am renuntat la idee. Intr-un tarziu, am vazut ca se discuta pe facebook in grupul pentru japoneza ca se vrea sa mergem. M-au prins intr-o pasa proasta, adica nu aveam nici un chef sa fac nimic si daca nu ma suna Deni-chan, nici nu mergeam.

Ne-am revazut dupa mai mult de 2 luni in care fiecare a fost ocupat cu sesiune, inscrieri sau au mai mers pe acasa. Eram asa de plictisita incat mai putin si ii molipseam si pe ei. Am vazut "Perfect sense" un film cu Eva Green si Ewan McGregor in rolurile principale, care spune povestea de dragoste a doi oameni in timpul unei epidemii care anihileaza incet simturile oamenilor. 

 Dupa primele 10 minute de film deja am inceput sa plang ca vreau acasa ca ma plictisea. Defapt nu filmul era de vina, ci starea mea generala de spirit. Am rezistat pana la sfarsit doar pentru ca Adi si Deni si eu mai comentam una sau alta la film. Filmul este foarte frumos regizat, subiectul si mesajul din spatele dramei sunt interesante. Ce m-a deranjat a fost ca din cauza ca eram in aer liber sunetul era prost si eu cum sunt tare "inalta" nu vedeam subtitrarea. Daca sunetul era ok, nu ma deranja ca nu vad subtitrarea dar asa...

Dupa film am mers la o bere si apoi acasa. Eu nu am baut decat vreo 2 guri de bere de la Iza ca ma imbat altfel. *laughs*

 Luna era demna de filme horror. Nu-i asa?