AABFF

Week-end-ul trecut, chiar inainte de Halloween, a fost Ziua Armatei si s-a tinut expozitie + alte activitati la mall. Initial, nu am stiut. Planuisem o iesire, cu fanii kpop din Timisoara, dar cum nimeni nu a mai venit in afara de Denisa, am hotarat sa nu lasam totul balta si sa ne distram doar noi 2. Ca sa scapam de frig si ploaie, am decis sa mergem la mall pentru ca ne gandeam ca vom avea ce vedea acolo pentru ca in fiecare sfarsit de saptamana e un eveniment. 

Cand am ajuns acolo am fost mega surprinsa sa vad peste tot militari si apoi am dat cu ochii de o masina blindata care avea montata o ditamai mitraliera pe acoperis. Apoi, 2 metri mai incolo mai erau si alte dispozitive cum ar fi scut antiaerian, luneta TZK si...plini de militari. Nu e prima oara cand vad din astea. Cand tata lucra la baza militara si ma duceam cu el la lucru vedeam tot felul de tancuri si arme pe acolo, dar vazand asa ceva in fata unui mall...ei bine nu e ceva ce vezi in fiecare zi.

Si ce idee ma pocni pe mine? Hai sa ma urc si eu sa vad mitraliera aia de sus si cum functioneaza. Bun! Zis si facut. But the car was out to get me. Cand mi-am dat cu genunchiul de masina blindata am vazut stele verzi. >.> Cu toate astea, the "little" car ain't stopping me from getting what I want. Soldatul care m-a urcat pe masina cand m-a vazut a fost ceva de genu :O apoi :D:D:D:D. Yup, the cuteness/puppy eyes effect never fails. Denisa a fost draguta si mi-a facut niste poze.

Cand imi explica cum se trage si apoi mi-a zis sa trag, primul meu gand a fost "are you f***ing crazy??" dar dupa "ah sigur ca nu e incarcata. the hell am I thinking?".

Dupa ce m-am dat jos de pe masina, am mers sa mancam si apoi in Auchan pentru ca eu voiam sa caut mape. In Auchan am avut parte de o mica surpriza. Se facea reclama la Tassimo, noul aparat de facut cafea de la Bosh asa ca, cine dorea, putea sa bea cafea sau cioco calda gratis. Hey, cioco era de la Milka, nu am putut rezista! A fost foarte buna, nici nu trebuie sa o indulcesti desi daca mai vrei zahar poti sa iti pui. Cand am iesit din Auchan, Deni a gasit 1 leu aruncat pe o canapea si l-a luat acasa. Lucky~!

Ne-am distrat pe cinste cu toate ca m-am ales cu o vanataie in genunchi. Pacat ca nu a mai venit nimeni.

Dupa ce Oji-san a plecat inapoi in Japonia, Iza ne-a anuntat ca un japonez pe care ea il intalnise pe aeroport vine in Timisoara cu treaba, dar nu sta decat o zi. Asa ca s-a stabilit o intalnire sa il cunoastem si noi si cu ocazia asta sa mai exersam japoneza. 

Primul lucru - l-am luat de la hotel. Deoarece pierdeam timp, am decis sa ramanem in Complex ca si asa acolo sunt destule localuri unde se poate bea un suc si chiar si manca. Katsuhiro-san a fost foarte entuziasmat si bucuros sa ne cunoasca. A spus ca ii place romana, cultura de aici si mancarea. A si demonstrat ca stie sa spuna cateva fraze in romana. De asemenea, vorbeste bine germana. Am fost socati sa aflam ca nu are 50 ani cum credeam noi, ci cu 20 mai mult.

Ne-am plimbat ceva pana am gasit un local care sa serveasca vin si ciorba de burta. Mie personal nu imi place ciorba de burta de nici o culoare, dar fiindca el a cerut, nu am putut refuza. Si nu e ca si cand trebuia sa comand acelasi lucru. Prima data am fost intr-un local unde serveau ciorba de burta. Dupa ce am luat cina, am cautat un local care sa serveasca vin si am descoperit cu stupoare ca aveau si ei ciorba de burta. Clar nu cautasem destul.

Mi-am comandat clatita cu ciocolata pentru ca imi era pofta, dar ciocolata nu mi-a placut asa ca nu am putut-o manca pe toata.

Am regretat alunele mancate pana a venit mancarea [ca sa nu ma ametesc din cauza ca beau pe stomacul gol] pentru ca ele combinate cu alcool [vin] mi-au provocat o frumoasa criza de gastrita a doua zi. Data viitoare tin minte sa nu mai fac asa ceva.

Lumea avea lucru a doua zi asa ca dupa ce am facut repede o poza de grup si l-am dus inapoi la hotel pe invitatul nostru, am plecat acasa. E interesant de fiecare data cand cunosc o persoana japoneza. Fiecare vorbeste diferit in functie de zona de unde e. Asa ca e o provocare sa ma obisnuiesc cu diferitele viteze de vorbire, accent, etc. Aflu lucruri noi de la fiecare si am ocazia macar sa exersez ascultand limba daca tot nu vorbesc.

Oji-san a venit din nou in vizita, dar numai pentru week-end asa ca Iza a sugerat sa il scoatem din Timisoara intr-o plimbare pana la Arad, unde vom manca o masa traditionala romaneasca. Asa ca la 12:15 am fost prezenti in gara sa luam bilete de tren. Partea mai aiurea a fost ca prima treapta a trenului imi ajungea la piept deci urcatul si coboratul din tren au fost o adevarata aventura.

Am fost serviti ca la restaurant cu ciorba de vacuta si mamaliga cu sarmale in foi de vita de vie cu smantana. A fost delicios! Am avut ocazia sa mancam si miere de casa poliflora si de tei. Oji-san a spus ca i-a placut mult tot ce a mancat. 

 Dupa o masa copioasa am fost sa vedem Muresul care curge la cativa metri de casa. Era o barca ancorata la mal si Marcel a profitat de ocazie sa se joace putin. Desi era veche si probabil nu o mai folosea nimeni, bine ca nu ne-a prins nimeni ca ne-am jucat putin cu ea.

Apoi ne-am facut o plimbare in jurul orasului cu...

care avea incorporat cantece de gradinita pentru copiii. Toata lumea a zis ca o sa aiba cosmaruri cu cantecele respective deoarece erau cateva care se repetau la nesfarsit. Nu puteau si ei sa puna Lady Gaga sau ceva mai...normal? Adica sunt sigura ca cei mici oricum nu inteleg versurile, so no harm done, right??

Am decis ca, deoarece avem timp, sa mergem pe jos pana la gara ca sa vedem mai bine orasul. Ne-am oprit la o gelaterie interesanta care avea ca tema de decor interior filmele si actorii. Cred ca proprietarul era cinefil impatimit. Foarte interesanta ideea. Inghetata a fost buna, desi cam scumpa.

Am ajuns franti acasa, schimbarea de aer si plimbarea ne-a prins bine. It was fun! :)

Si anul asta am reusit sa organizam fanmeeting-ul pentru iubitorii culturii coreene. Lumea s-a distrat super bine si se pare ca singura nemultumire [care a fost generala] era ca aerul conditionat nu a facut fata. Ne-am topit de cald, dar asta nu i-a impiedicat pe fani sa danseze aproape non-stop si sa isi aclame artistii preferati. La sfarsitul zilei am fost terminate, dar efortul a meritat. De data asta, am avut parte de crew show [dance battle], prezentare de costume traditional, demonstratie de hapkido si taekwondo facuta de elevii Maestrului Jang; standurile fancluburilor prezente au venit cu elemente noi ca sa ii surprinda pe fani si am avut chiar si parte de mancare coreana facuta de bulgarii din proiectul Fusion Miracle carora le multumim ca au batut atata drum si ca au gatit cu dragoste pentru fanii romani. Pentru cei care nu au reusit sa fie anul asta prezenti, va asteptam la anul cu mai multe surprize! ^^

In afara de pregatirile pentru fanmeeting, am reusit sa ne relaxam putin. Am fost la restaurantul Korea House unde am mancat numai bunatati.

Am dat o raita si prin Unirea Shopping Center, unde am fost acostati de o tanara care promova un restaurant bun si ieftin si care ne-a "certat" ca auzise ca vrem sa mancam de la Chopstix. Intr-adevar, macarea a fost buna si pretul acceptabil, plus ca am primit un discount de vreo 25%. Data viitoare poate mai mancam acolo.

Am fost si in AFI Palace Mall unde ne-am plimbat prin toate magazinele si am vizitat Carturesti care la ei e de 3 ori cat la noi la Iulius Mall. Mi-e ciuda!! Au atatea chestii care la noi nu se gasesc. Si nu numai Carturesti. Si celelalte magazine, de exemplu cele cu haine, au colectii care la noi nu sunt. Si sunt asa de faine~ Dar nu am avut bani la noi sa mergem la shopping. *forever crying*

Data viitoare cand mergem sper ca avem mai mult timp sa vizitam orasul. 

Ca in fiecare an de Ziua Timisoarei e mare petrecere mare. Anul acesta insa nu mi-a placut programul asa mult. A fost nu saracacios neaparat, dar facut la abureala sau asa a dat impresia. Au fost concerte, putine la numar si in ultima zi au inghesuit Corina, Kamelia si George Hora si Inna. In rest au fost tot felul de chestii legate de arta sau mai stiu eu. Eu zic ca mai bine aducea mai multe trupe underground care nu cereau un onorariu cat muntele sau chiar deloc si puteau sa aduca invitat special Inna si terminau balciul. Adica ar fi fost mai frumos asa, parerea mea.

In fine, am decis ca sambata sa merg in oras pentru ca era atelier de origami, shoudo si ikebana in centru si am vrut sa vad. Am dat anunt si printre fanele k-pop de aici cine vrea sa vina. S-au adunat cateva. Dar inainte de asta am mers cu Lexie sa ne facem o caricatura de faimosul Stefan Popa Popa's. Cand am ajuns acolo era o coada imensa. Eu nu am mai ajuns la rand pentru ca a trebuit sa fiu in cealalta parte cu fetele, dar ea si fratele ei au reusit sa isi faca.

Atelierele nu au fost cine stie ce. Again, lipsa de documentatie a facut ca workshop-ul [cel putin ala de shodo] sa fie...well...those who don't know kanji are blessed. Nu toate kanji erau desenate cum trebuie sau aveau semnificatia aiurea. Totusi, e de apreciat ca fetele, fara nici o pregatire, si-au dat un pic silinta sa caute povestea din spatele scrierii lor.

La ikebana si origami nu am participat, dar mai sus se poate vedea rezultatul muncii Andreei la atelierul de ikebana. 

Tot atunci erau in piata si niste tipi de la ceva scoala de dans de societate care invata lumea sa valseze. Una din Denise a vrut si ea sa mearga, dar avea nevoie de partener. M-am dus eu cu ea. Nu mai dansasem vals de la gradinita. It was fun! 

Dupa toate astea am pornit fericite spre Unirii sa bem un suc. Pe drum tot aveam impresia ca uitasem ceva....sau pe cineva. Cand am ajuns acolo, spre rusinea noastra,  realizam ca o uitasem pe una din Denise. Vreo 10 minute am fost in soc. Cum sa o uitam pe Deni acolo? Gomeneeee!!! *bows 90 degrees*

In ciuda neplacerilor, a fost distractiv si asta conteaza, nu?

Caravana Metropolis a poposit si la noi in oras. Vazusem cu o saptamana inainte sa inceapa rularea filmelor ca va fi si la noi si chiar am vrut sa merg. Vazand ca nu vrea nimeni, am renuntat la idee. Intr-un tarziu, am vazut ca se discuta pe facebook in grupul pentru japoneza ca se vrea sa mergem. M-au prins intr-o pasa proasta, adica nu aveam nici un chef sa fac nimic si daca nu ma suna Deni-chan, nici nu mergeam.

Ne-am revazut dupa mai mult de 2 luni in care fiecare a fost ocupat cu sesiune, inscrieri sau au mai mers pe acasa. Eram asa de plictisita incat mai putin si ii molipseam si pe ei. Am vazut "Perfect sense" un film cu Eva Green si Ewan McGregor in rolurile principale, care spune povestea de dragoste a doi oameni in timpul unei epidemii care anihileaza incet simturile oamenilor. 

 Dupa primele 10 minute de film deja am inceput sa plang ca vreau acasa ca ma plictisea. Defapt nu filmul era de vina, ci starea mea generala de spirit. Am rezistat pana la sfarsit doar pentru ca Adi si Deni si eu mai comentam una sau alta la film. Filmul este foarte frumos regizat, subiectul si mesajul din spatele dramei sunt interesante. Ce m-a deranjat a fost ca din cauza ca eram in aer liber sunetul era prost si eu cum sunt tare "inalta" nu vedeam subtitrarea. Daca sunetul era ok, nu ma deranja ca nu vad subtitrarea dar asa...

Dupa film am mers la o bere si apoi acasa. Eu nu am baut decat vreo 2 guri de bere de la Iza ca ma imbat altfel. *laughs*

 Luna era demna de filme horror. Nu-i asa?

O talentata fana k-pop din Timisoara a sustinut un concert de muzica de film impreuna cu colegii mei de la liceul de muzica Ion Vidu. Ne-a anuntat si pe noi sa venim deoarece concertul urma sa fie sustinut in Piata Unirii.

Spre surprinderea noastra in Unirii erau niste tineri care serveau gratis Coca Cola in doze mici rece pentru ca era ceva promotie cu ocazia campionatului de fotbal. Ne-a prins foarte bine! Era cald si nu a mai trebuit sa dam banii pe bauturi.

Concertul a tinut aproximativ o ora. A fost frumos. Am filmat putin. Enjoy!

Trebuie sa recunosc ca nu cred ca am avut mai mult stres pe cap asa cum am avut acum in ultimul semestru. La un moment dat [chiar inainte de ultimul examen] nu mai aveam nervi sa invat. Am citit tot in noaptea de dinainte si pe aplicatii am aruncat un ochi fugitiv. La examen eram cat se putea de relaxata pentru ca eram sigura ce subiecte ne va da, mai ales la aplicatii. Intuitia nu ma inseala niciodata si am reusit sa iau nota mare. *evil laugh* Ca sa mai aman inevitabilul am mers sa vad ce e la Street Delivery. Colegii mei de la Japoneza erau deja acolo la standul cu origami. Am intalnit fete noi si fete cunoscute deja. Stadul a fost la fel de popular ca intotdeauna, dar mi-a fost mila de colegii mei ca in toiul caldurii au fost pusi sa stea in soare.

Ce m-a enervat era ca eu venisem in sandale si ei au imprastiat nisip fix in mijlocul drumului. Evident ca mi-a intrat in pantofi si nu mai stiam cum sa il scot >.<

Nu am stat foarte mult pentru ca am zis ca ma duc sa invat. Trebuie! ....yeah right. M-a sunat tata si mi-a zis daca nu vreau sa ma duc cu ei la concert la Taxi in club No Name. How can I refuse? Tell me! Nu sunt eu fana Taxi, dar nu puteam refuza ocazia de a ma relaxa. *cough*

Cand am ajuns acolo membrii formatiei stateau linistiti la o masa si beau, discutau. Toata lumea de acolo ii trata ca pe oricine altcineva. In momentul ala mi-a trecut prin cap "ce diferenta intre fanii romani si fanii din Coreea". Asta nu se intampla numai la Taxi [ati zice ca numai la ei pentru ca sunt deja batrani si nu au fete tinere care sa se duca la ei sa le ceara autograf]; am observat ca toate vedetele din Romania au parte de acelasi tratament.

In deschidere au cantat trupa "Burning Table". Tipul avea o voce wow~!

Am filmat putin. O melodie de la fiecare. Calitatea sunetului e proasta pentru ca sistemul de sunet era din secolul trecut probabil. A fost rapita o mireasa si a fost adusa la concert. Dan Teodorescu imediat a luat-o in primire. Trebuie sa recunosc ca e foarte simpatic si are glume foarte haioase. Pe la sfarsitul serii eram terminata de somn. Concertul s-a terminat pe la ora 1 dimineata. Am ajuns acasa si am adormit indata ce am pus capul pe perna.

Incepand cu luna mai toata vara e marcata de fel de fel de festivaluri, concerte, evenimente. Fiecare zi e distractie la maxim.

Cu toate ca eram inca in plina sesiune, am decis ca pe 1 iunie sa mergem sa vedem Parcul Copiilor pentru ca s-a renovat si se inaugura exact de Ziua Copilului. Apoi am aflat ca si Parcul Rozelor s-a renovat si am vrut sa vedem si acolo ce e. Dar stai! in Piata Unirii se desfasura Access Art - un festival dedicat amatorilor de arta. Si mai apoi am aflat ca tot in Piata Unirii si in Piata Operei se desfasura Festivalul maraton al cantecului si dansului popular sarbesc. Cu alte cuvinte, a fost un 1 iunie de pomina. Pana la urma am decis sa lasam deocamdata Parcul Rozelor pentru ca ne-am tot invartit prin centru si n-am mai ajuns. Si deci, sa va povestesc ce minunatii am vazut.

Parcul Copiilor arata super cu toate ca nu era gata in totalitate cand l-au deschis. Intr-un fel am ciuda pe el ca am suferit din cauza lucrarilor efectuate acolo. Eu trec zilnic pe langa in drum spre facultate si a trebuit sa indur noroi si sarit peste obstacole si fugit de masinile care ajutau la constructie. Cu ocazia zilei copiilor, un band de instrumentisti, cel mai probabil elevi la liceul de muzica au cantat un medley cu soundtracks de la diverse filme, desene animate si altele cunoscute cum ar fi "Pink Panther", "The Flinstones". Am stat putin sa ii ascultam.

Pentru ca e amplasat si un tron, nu ne-am putut abtine sa nu facem poze in stil Big Bang ca in videoclipul "Fantastic Baby". Aren't we cool?

Dupa ce am vazut noul parc, ne-am dus in Piata Operei sa ne intalnim cu Deni, colega mea de la Japoneza si acolo am descoperit ansambluri folclorice de peste tot din Europa aproape.

Pentru ca nu mancasem nimic, am zis sa mergem pe la KFC sa ne luam ceva. Un tip ne-a oprit si ne-a intrebat daca nu ne intereseaza o expozitie de fotografie. Ne-am dus, dar am iesit repede pentru ca nu era de nasul nostru si nu mai aveam rabdare pana incepea. Dar nu inainte sa ne faca Deni o poza artistica.

Dupa ce am mancat [intre timp ajunsese si Maria] am mers sa vedem ce e cu Access Art in Piata Unirii unde am ramas pana la sfarsitul serii pe iarba.

Am fost "agatate" si de niste mimi care ne-au dus la o tipa. Ei recrutau persoane care stiau sa deseneze pentru Scoala de Arte sau cam asa ceva. Ei bine, noi nu ne pricepem. Adica, Dee e buna la desen, dar nu i-a placut ideea asa ca a tacut malc. Apoi am participat la un proiect care sustinea ideea de Timisoara - capitala a culturii unde cine voia putea sa isi bage mana in acuarela si sa isi lase amprenta pe o bucata de panza impreuna cu numele si varsta. Mie mi-a fost un pic scarba de acuarela [da, sunt o printesita] dar pana la urma mi-am lasat si eu amprenta. Mai erau si niste pancarte cu corpul unor personaje din "Alice in Wonderland" si puteai sa iti pui fata si sa faci poze haioase.

Seara ne-am intors acasa pentru ca eram obosite si a doua zi, trebuia sa se pregateasca pentru urmatorul examen.