Powered by Blogger.
RSS

Stresiune & distractie

Trebuie sa recunosc ca nu cred ca am avut mai mult stres pe cap asa cum am avut acum in ultimul semestru. La un moment dat [chiar inainte de ultimul examen] nu mai aveam nervi sa invat. Am citit tot in noaptea de dinainte si pe aplicatii am aruncat un ochi fugitiv. La examen eram cat se putea de relaxata pentru ca eram sigura ce subiecte ne va da, mai ales la aplicatii. Intuitia nu ma inseala niciodata si am reusit sa iau nota mare. *evil laugh* Ca sa mai aman inevitabilul am mers sa vad ce e la Street Delivery. Colegii mei de la Japoneza erau deja acolo la standul cu origami. Am intalnit fete noi si fete cunoscute deja. Stadul a fost la fel de popular ca intotdeauna, dar mi-a fost mila de colegii mei ca in toiul caldurii au fost pusi sa stea in soare.
Hina si Iza invatau 2 fetite sa faca fluturasi
Cateva dintre expozitiile/standurile de la SD
Ce m-a enervat era ca eu venisem in sandale si ei au imprastiat nisip fix in mijlocul drumului. Evident ca mi-a intrat in pantofi si nu mai stiam cum sa il scot >.<
Plaja in mijlocul strazii
Jongler :)
Nu am stat foarte mult pentru ca am zis ca ma duc sa invat. Trebuie! ....yeah right. M-a sunat tata si mi-a zis daca nu vreau sa ma duc cu ei la concert la Taxi in club No Name. How can I refuse? Tell me! Nu sunt eu fana Taxi, dar nu puteam refuza ocazia de a ma relaxa. *cough*
Cand am ajuns acolo membrii formatiei stateau linistiti la o masa si beau, discutau. Toata lumea de acolo ii trata ca pe oricine altcineva. In momentul ala mi-a trecut prin cap "ce diferenta intre fanii romani si fanii din Coreea". Asta nu se intampla numai la Taxi [ati zice ca numai la ei pentru ca sunt deja batrani si nu au fete tinere care sa se duca la ei sa le ceara autograf]; am observat ca toate vedetele din Romania au parte de acelasi tratament.
In deschidere au cantat trupa "Burning Table". Tipul avea o voce wow~!


Am filmat putin. O melodie de la fiecare. Calitatea sunetului e proasta pentru ca sistemul de sunet era din secolul trecut probabil. A fost rapita o mireasa si a fost adusa la concert. Dan Teodorescu imediat a luat-o in primire. Trebuie sa recunosc ca e foarte simpatic si are glume foarte haioase. Pe la sfarsitul serii eram terminata de somn. Concertul s-a terminat pe la ora 1 dimineata. Am ajuns acasa si am adormit indata ce am pus capul pe perna.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Timisoara in sarbatoare

Incepand cu luna mai toata vara e marcata de fel de fel de festivaluri, concerte, evenimente. Fiecare zi e distractie la maxim.
Cu toate ca eram inca in plina sesiune, am decis ca pe 1 iunie sa mergem sa vedem Parcul Copiilor pentru ca s-a renovat si se inaugura exact de Ziua Copilului. Apoi am aflat ca si Parcul Rozelor s-a renovat si am vrut sa vedem si acolo ce e. Dar stai! in Piata Unirii se desfasura Access Art - un festival dedicat amatorilor de arta. Si mai apoi am aflat ca tot in Piata Unirii si in Piata Operei se desfasura Festivalul maraton al cantecului si dansului popular sarbesc. Cu alte cuvinte, a fost un 1 iunie de pomina. Pana la urma am decis sa lasam deocamdata Parcul Rozelor pentru ca ne-am tot invartit prin centru si n-am mai ajuns. Si deci, sa va povestesc ce minunatii am vazut.
Parcul Copiilor arata super cu toate ca nu era gata in totalitate cand l-au deschis. Intr-un fel am ciuda pe el ca am suferit din cauza lucrarilor efectuate acolo. Eu trec zilnic pe langa in drum spre facultate si a trebuit sa indur noroi si sarit peste obstacole si fugit de masinile care ajutau la constructie. Cu ocazia zilei copiilor, un band de instrumentisti, cel mai probabil elevi la liceul de muzica au cantat un medley cu soundtracks de la diverse filme, desene animate si altele cunoscute cum ar fi "Pink Panther", "The Flinstones". Am stat putin sa ii ascultam.

Mini indian boats
Mini golf
Pentru ca e amplasat si un tron, nu ne-am putut abtine sa nu facem poze in stil Big Bang ca in videoclipul "Fantastic Baby". Aren't we cool?
Labirint facut din gard viu
Dupa ce am vazut noul parc, ne-am dus in Piata Operei sa ne intalnim cu Deni, colega mea de la Japoneza si acolo am descoperit ansambluri folclorice de peste tot din Europa aproape.
Ucraina

Pentru ca nu mancasem nimic, am zis sa mergem pe la KFC sa ne luam ceva. Un tip ne-a oprit si ne-a intrebat daca nu ne intereseaza o expozitie de fotografie. Ne-am dus, dar am iesit repede pentru ca nu era de nasul nostru si nu mai aveam rabdare pana incepea. Dar nu inainte sa ne faca Deni o poza artistica.
Eu, Dee, Andreea, Denisa
Dupa ce am mancat [intre timp ajunsese si Maria] am mers sa vedem ce e cu Access Art in Piata Unirii unde am ramas pana la sfarsitul serii pe iarba.

Semne care te directioneaza spre ce vrei sa vezi. Useful~
Am fost "agatate" si de niste mimi care ne-au dus la o tipa. Ei recrutau persoane care stiau sa deseneze pentru Scoala de Arte sau cam asa ceva. Ei bine, noi nu ne pricepem. Adica, Dee e buna la desen, dar nu i-a placut ideea asa ca a tacut malc. Apoi am participat la un proiect care sustinea ideea de Timisoara - capitala a culturii unde cine voia putea sa isi bage mana in acuarela si sa isi lase amprenta pe o bucata de panza impreuna cu numele si varsta. Mie mi-a fost un pic scarba de acuarela [da, sunt o printesita] dar pana la urma mi-am lasat si eu amprenta. Mai erau si niste pancarte cu corpul unor personaje din "Alice in Wonderland" si puteai sa iti pui fata si sa faci poze haioase.
Dee & Maria
Andreea, Maria, Dee, Deni, Denisa
Denisa & Andreea incercand sa invete sa jongleze
Atelier de desen pentru copii
Eu si Adi

Cu Deni si Adi
Se anuntau castigatorii de la festival
Seara ne-am intors acasa pentru ca eram obosite si a doua zi, trebuia sa se pregateasca pentru urmatorul examen.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Ultima zi de licenta, intaia zi de...master?

Oh. My. God. Nu imi vine sa cred ca am terminat facultatea. Pe la mijlocul lui mai am avut cursul festiv. Va vine sa credeti? Eu nici nu stiu cum au trecut astia 3 ani. Parca ieri eram in anul 1 cu un program de la ora 8 dimineata la 10 seara fugind dintr-o cladire in alta a universitatii.
Nu stiu de ce la noi cursul festiv se face inainte sa dai licenta. It doesn't make sense. Adica, cursul ala festiv inseamna ca ai terminat ciclul de licenta, nu? Dar tu nici nu ai dat lucrarea de licenta. In fine, nu ma plang, dar mi se pare un pic ilogic. 
In alta ordine de idei, in ziua festivitatii vremea a fost foarte naspa. Ploua, batea vantul, temperatura era scazuta, iar eu eram imbracata subtire. Dee a venit cu mine de dimineata. Tramvaiele nu mergeau ca lumea, era sa intarziem din cauza asta. I-am invitat si pe colegii mei de la japoneza care m-au onorat si m-au bucurat cu prezenta. Dupa toate discursurile plictisitoare a urmat partea distractiva - photoshoot-ul. Nici nu stiam la care aparat sa ma uit! Nu am prea facut poze cu colegii mei pentru ca fiecare era prin alte parti cu familia si asa. Dupa ce ca nu dormisem bine noaptea, aratam ca un zomby si ca sa fie tacamul complet toca nu statea pe cap nici sa o bati. O atingea cineva si pac! era pe jos.
Ursul asta poate fi considerat totemul absolventilor. E foarte cute <3
(de la stanga la dreapta) Sergiu, Simona, Fabi, Vadim, Luci, Alexandra, Tudor si eu
Am primit multe cadouri si flori. Multumesc! De abia le-am carat acasa :))
Cu Deni-chan :)
Evident nu se putea sa nu fac poze cu Dee.
In ciuda micilor neplaceri, eu zic ca a mers cat se poate de bine. Dupa ceremonie am iesit cu Deni, Cati, Iza si Dee la un ceai la Carturesti. As fi mers cu colegii mei, dar pe langa ca nu ii gaseam, erau si foarte nehotarati, iar eu aveam bagajele pe care trebuia sa le duc acasa. Nu-i nimic, am recuperat la banchet. Singurul regret e ca Lexie nu a fost acolo pentru ca era in Polonia. :( Ei bine, nu le poti avea pe toate.
La cateva zile dupa, am avut banchetul care s-a tinut la restaurantul Nora. Am invitat majoritatea profesorilor. Am zis ca macar la evenimente sa arat si eu putin altfel asa ca am chemat-o pe Dee sa ma machieze pentru ca se pricepe. A aplicat un machiaj usor. Nici nu aveam nevoie de ceva foarte flashy pentru ca deja eram flashy. Un pic de creion la ochi si deja sunt alta persoana. A facut o treaba minunata! Evenimentul a fost ok, doar ca un pic cam awkward ca nu prea aveai ce sa vorbesti cu profii ca nu ii cunosti personal si ti-e nu stiu cum sa zici ceva ca sa nu faci gafe de proportii sau pur si simplu nu gasesti un subiect sa vorbesti. Am facut poze cu profi si cu colegii.
Doamna asta draguta e coordonatorul meu la licenta :D
Profesoara noastra de seminar la audit. Nu ati zice ca e profa, nu?

(de la stanga la dreapta) Mirella, Roxana, Iulia, eu, Nana, Alexandra, Claudiu
Cu Nana. We're always fangirling over Johnny Depp, Game of Thrones and other awesome stuff in this world :D
Am trecut si prin facultatea asta cu bune si cu rele si o sa imi amintesc cu placere de vremurile astea in care stateam in pauzele lungi de o ora jumate prin cafenelele din complex sau prin clase libere jucand carti sau pur si simplu discutand orice. Mai ales cand saracii nu stiau ce ii asteapta cand joaca cu mine carti. Am ajuns sa fiu numita "Game Card Devil" pentru ca cei care joaca impotriva mea sunt nefericitii care vor pierde de fiecare data pentru ca eu nu am mila de nimeni si de nimic la carti :))
Acum ca totul e aproape gata: examenele sunt luate, restante nu exista. Mai am sa prezint licenta si sa ma inscriu la master. Sincer, nu stiu ce sa fac, unde sa ma duc. Vreau sa merg in strainatate, dar caut inca varianta optima de plecare. Aish~ Sper sa fie bine pana la urma. Fighting~!!!
PS: Pe diploma de la festivitate scrie "Mrs. Andrada" [yeah , Andra is just a nickname]. Cand i-am zis lui Nana "eu nu stiam ca sunt casatorita. nici macar nu stiu cine imi e sot." mi-a raspuns cu: "cum nu stii? You're married to the hottest man alive." Nice comeback Nana! That's why I love you. haha

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Teatru

Hey hey~ We're still alive! 
Stiu ca am disparut de pe fata planetei un pic, dar am avut examene si eu pe langa am avut si licenta. Calvarul de stres e aproape gata asa ca imi permit sa mai scriu la blog. Trebuie sa revenim in forta ca sa recuperam timpul pierdut. Pentru ca de prin mai am dat skip la scrisul la blog, voi relua de unde am ramas.
Pe la inceputul lui mai a fost Festivalul European al Spectacolului Timisoara – Festival al Dramaturgiei Românesti. Timp de 7 zile au fost piese de teatru de peste tot de prin lume, inclusiv Japonia. Am fost surprinsa sa aflu ca Iza stia pe cineva din trupa care a venit din Japonia si anume coordonatorul, Shiga-san. Shiga-san stie romana foarte bine. Am fost surprinsa cand eu ma chinuiam sa zic ceva in japoneza si el ma ia cu romana ca si cand ar fi cel mai normal lucru de pe planeta.
Pentru ca aveau nevoie de traducatori pentru echipa tehnica, am mers sa ajutam de dimineata la pregatiri. Am cunoscut pe toata lumea din staff. Eu nu am putut sta decat pana la ora 12:30 pentru ca trebuia sa fug la ziua fostului meu diriginte. Dupa ce am stat vreo o ora la ziua dansului, am fugit acasa sa ma schimb si pe la 5 am fost la Dee sa mergem sa vedem o piesa de teatru in aer liber sustinuta de niste studenti la actorie din Polonia.
A fost un spectacol mut, dar care impresiona foarte mult vizual. Costumele erau daebak! Actorii reuseau sa redea multe doar prin expresii ale fetei sau prin limbajul corpului. Ca sa nu mai spun ca majoritatea au fost pe picioroange tot timpul piesei dansand si mergand ca si cand picioroangele erau o prelungire a picioarelor. Nu vezi asa ceva in fiecare zi. Demonstreaza ca o piesa de teatru nu are nevoie neaparat de replici ca sa transmita un mesaj sau ca sa fie frumoasa. Spectatorii au fost captivati de performanta actorilor.
Imediat dupa piesa am mers la piesa de teatru din Japonia. Au fost defapt 2 piese: "Crapul" care a fost un monolog si "Statia de autobuz", o comedie spumoasa. Dupa toate astea am iesit cu trupa de teatru, Momo, Mihai si cei de la japoneza sa mancam ceva. Localul ales nu a fost deloc intelept ales. Am fost la Caffe du Paris in Bastion. Le-a luat 500 de ani sa ne faca de mancare si croissantul lui Dee a fost uitat complet. Well, data viitoare stim sa nu mergem acolo. 
Am petrecut seara glumind si discutand diverse. Din discutie in discutie nu stiu cum s-a ajuns la topicul de varsta. Si evident ca inevitabilul s-a produs - lumea a fost socata de varsta mea reala. Their reply: "omg i thought you were 12!" My reply: "That's what they all say." :))
Dee a fost fotograful serii. Cati-senpai a trecut in vizita cu Uma, prietena ei din Thailanda.
O parte din trupa de teatru. Shiga-san e cel cu ochelari din fata
Am ajuns pe la 2 dimineata acasa obosita moarta. Ei bine, ne-am distrat. A doua zi inainte sa plece inspre Arad, am mai iesit la o inghetata.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cu barca pe valurile...Begai

A venit Akiko sensei in vizita!!! Yay!! Mi-a fost ciuda ca data trecuta cand venise in vizita nu am apucat sa o vad pentru ca am plecat la Bucuresti cu Dee. Nu a stat mult pentru ca a trebuit sa se intoarca la Cluj dar m-am bucurat ca am putut sa o vad. Momo-chan a venit si ea cu Mihai. Tot atunci am facut cunostinta cu Nena, o fata draguta din Thailanda si prietenul ei. 
Au vrut sa mergem cu "lebada" pe Bega. Lebada este defapt o barcuta la care se pedaleaza ca sa mearga. Chiar asta e si sloganul scris pe ea: "Nu sta sa privesti, vino si tu sa pedalesti!" O cursa costa 20 lei si ai o ora la dispozitie sa te plimbi in ce directie vrei. Acest tip de distractie prinde turisti si localnici deopotriva. Avantaje? Iti faci muschi la picioare si te mai si distrezi. Dezavantaje? Apa e cam dirty. Desi eu am bagat mana in apa :)) M-a si intrebat Akiko-san daca apa era frumoasa inainte. I-am zis ca nu. E canal, nu ai ce sa vrei de la el. E adevarat ca se poate si mai bine cu curatenia apei. Ah si inca ceva. M-am copt cand a iesit soarele. Se vede si in poze ca sunt rosie la fata si la un moment dat a trebuit sa imi suflec blugii ca nu mai puteam de cald.
with Akiko-san, Nena
With Nena & Momo
Momo & Mihai

Oscilam intre a merge si a nu merge deoarece majoritatea colegilor mei nu voiau sa mearga, dar pana la urma am insotit-o pe Akiko-san ca sa nu se simta singura. E prima oara cand ma plimb cu asa ceva. Tin minte ca acum cateva luni cand se incalzise putin, toata lumea a iesit cu barca, lebada sau kayak canoe si eu priveam de pe unul din poduri gandindu-ma ca ar fi tare sa merg si eu intr-o zi. Ei bine, mi s-a indeplinit dorinta. E interesant sa vezi totul de pe apa si nu de pe marginea apei.
Pe fiecare mal sunt insirate terase si restaurante care sunt aproape tot timpul pline, mai ales seara. 
Porto Arte cunoscut de localnici ca si "Vaporul" - faimosul restaurant de pe Bega
Restaurant Flora

Nu au vrut sa vina, asa ca ne-au asteptat pe mal :)
Dupa ce am terminat cu plimbarea ne-am mai oprit sa bem un suc la Timi's Caffe in Centru. Akiko-san trebuia sa prinda trenul asa ca nu a mai stat mult. Inainte sa plece, ne-a lasat cadoul trimis de Tomoko sensei prin ea - un cd cu concertul ei la koto[Arigatou gozaimasu!!!]. Din pacate nu am apucat sa vizionez inca pentru ca pc meu e incapatanat si refuza sa deschida compartimentul pentru cd/dvd. :(
At Timi's caffe
Poate intr-o zi o sa o iau pe Dee sa mergem cu Lexie cand vine inapoi :D Ar fi tare! Deci daca cumva veniti prin Timisoara vara, trebuie sa incercati si voi chestia asta. Merita! :)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

In fiction

De ceva timp am reusit sa ma uit la mai multe filme si sa incep mai multe seriale. Timp liber? Nu prea, dar se gaseste cand nu am chef sa scriu la licenta. Da, lenea e mare, dar trebuie sa ma adun si repede! 
Sunt multe filme pe care vreau sa le vad pentru ca trailer-ul ma atrage. De multe ori ma astept sa fiu deceptionata de calitatea filmului in sine, deoarece la trailer mereu se pun alea 2-3 faze faine si apoi cand te uiti la tot filmul realizezi ca iti vine sa adormi. Unele sunt asa, altele nu. Cu toate astea, sunt dispusa sa "risc".
Zilele astea am avut chef sa vad filme dintr-un gen demult uitat in strafundurile copilariei mele - SF. Am crescut cu filme si seriale SF ca Star Trek si muzica de la AC/DC si Prodigy. Avand in vedere ca acum eu ascult k-pop si sunt pasionata de cultura asiatica, nu ai zice. Avand in vedere ca am adunat cateva filme de genu, am decis sa fac un review pentru ca nu am mai facut demult. :D Nu va era dor? ;;)

So...let's start! Firstly...Cowboys and Aliens.

Joaca Harrison Ford, Daniel Craig si Olivia Wilde. Un cast interesant: Ford este un veteran al filmelor de actiune, Craig este noua revelatie in materie de filme de actiune, iar pentru Olivia cred ca e prima oara cand joaca intr-un astfel de gen pe care reuseste sa il joace foarte bine. Au jucat excelent. Este vorba de America anului 1873 atacata de o nava extraterestra, iar o mana de indieni si cowboys incearca sa salveze lumea. Filmul incepe in forta si se termina cam tot asa. Pentru ca tot am vazut Alien vs Predator si alte filme de genu in care extraterestii se caftesc intre ei, am vrut sa vad si varianta cu cowboys. Sa zicem ca a fost ok. De scene de bataie si de o poveste binisor inchegata nu a dus lipsa, dar parca ii lipsea ceva. Inca nu stiu ce ii lipsea. Poate ca imi da impresia asta pentru ca a inceput brusc si voia sa aibe mister, dar nu reusea?

Al doilea film e In time in care joaca Justin Timberlake, Amanda Seyfried si Olivia Wilde.
Avand in vedere ca tema abordata (timpul) este una super interesanta si din care poti sa faci foarte multe, asteptam cu nerabdare acest film. De aia m-am si uitat la calitate mai proasta. Nu mai puteam de curiozitate. Totul parea perfect pana cand am inceput sa ma uit. In filmul asta, daca stai sa te uiti, timpul e intr-un fel de comparatie daca nu replacement pentru bani. Intr-o societate unde timpul e totul - muncesti si primesti timp, platesti cu timp mancare, facturi si asa mai departe, evident ca sunt unii care au prea mult si altii mor pe capete pentru ca nu au. Asta vrea sa arate defapt ce se intampla defapt in lumea reala gen: altii sunt bogati putrezi si unii mor de foame. Not fair. Ideea asta pe care ei vor sa o transmita e acolo. Cu toate astea a fost sec pentru ca se cam grabea actiunea si nu stiu...parca puteau sa faca ceva mai bun decat un pic de bataie acolo sa compenseze. Mi se pare ca e facut la abureala. De fapt, ce tot spun eu acolo? E facut la abureala. >.<

Un alt film al carui tema nu am vazut sa fie abordata prea des [sau deloc] este The Adjustment Bureau.
 Tema acestui film este ideea de a manipula destinul cuiva. Sunt sigura ca multi se intreaba daca nu exista cineva acolo care practic decide ce ti se intampla zilnic si ce curs ia viata ta. Mi-a placut ca a avut atat actiune cat si un romantism de buna calitate. Efecte speciale nu au prea fost, dar putinele efecte au fost bine facute. Nu mi s-a parut plictisitor pentru ca mereu se intampla ceva, o inlantuire de evenimente logica si bine pusa la punct. Cu alte cuvinte filmul asta are buline albe din partea mea.

Ultimul film despre care voi vorbi azi este Real Steel in care joaca febletea noastra - Hugh Jackman.

Actiunea se petrece intr-o lume futurista in care boxul si luptele libere asa cum le stim noi sunt inlocuite de mortal kombat intre roboti. Nice huh? Hugh joaca rolul unui fost boxer care participa la astfel de lupte cu robotii lui dar nu prea are mult succes. Pana cand fiul lui, la fel de pasionat, vrea sa participe si el si sa castige competitii mari, cum ar fi Real Steel. Toata povestea asta devine mai mult una de drama de familie decat altceva, dar una bine conturata si incorporata in acea lume. Relatia la inceput disfunctionala dintre tata si fiu evolueaza in asa fel incat sa nu fie prea grabita si sa para reala, la sfarsit ajungand sa se inteleaga foarte bine. Sunt momente la care ramai "awwww~ so cute~!!!" si momente in care chiar simti ca tu esti in ringul de box, sau poate spectator pe langa ring cheering for your favorite robot. Cat despre personajele negative, sunt si ele interesant conturate. Oricat de aroganti, buni la ceea ce fac si bogati ar fi, ei sunt invinsi de perseverenta si inteligenta combinata a  celor doi. Filmul a fost foarte dragut.

Voi ati vazut filmele astea? Cum vi s-au parut?

PS: Pics are found on google so credits go to their owners.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS