Powered by Blogger.
RSS

Ultima zi de licenta, intaia zi de...master?

Oh. My. God. Nu imi vine sa cred ca am terminat facultatea. Pe la mijlocul lui mai am avut cursul festiv. Va vine sa credeti? Eu nici nu stiu cum au trecut astia 3 ani. Parca ieri eram in anul 1 cu un program de la ora 8 dimineata la 10 seara fugind dintr-o cladire in alta a universitatii.
Nu stiu de ce la noi cursul festiv se face inainte sa dai licenta. It doesn't make sense. Adica, cursul ala festiv inseamna ca ai terminat ciclul de licenta, nu? Dar tu nici nu ai dat lucrarea de licenta. In fine, nu ma plang, dar mi se pare un pic ilogic. 
In alta ordine de idei, in ziua festivitatii vremea a fost foarte naspa. Ploua, batea vantul, temperatura era scazuta, iar eu eram imbracata subtire. Dee a venit cu mine de dimineata. Tramvaiele nu mergeau ca lumea, era sa intarziem din cauza asta. I-am invitat si pe colegii mei de la japoneza care m-au onorat si m-au bucurat cu prezenta. Dupa toate discursurile plictisitoare a urmat partea distractiva - photoshoot-ul. Nici nu stiam la care aparat sa ma uit! Nu am prea facut poze cu colegii mei pentru ca fiecare era prin alte parti cu familia si asa. Dupa ce ca nu dormisem bine noaptea, aratam ca un zomby si ca sa fie tacamul complet toca nu statea pe cap nici sa o bati. O atingea cineva si pac! era pe jos.
Ursul asta poate fi considerat totemul absolventilor. E foarte cute <3
(de la stanga la dreapta) Sergiu, Simona, Fabi, Vadim, Luci, Alexandra, Tudor si eu
Am primit multe cadouri si flori. Multumesc! De abia le-am carat acasa :))
Cu Deni-chan :)
Evident nu se putea sa nu fac poze cu Dee.
In ciuda micilor neplaceri, eu zic ca a mers cat se poate de bine. Dupa ceremonie am iesit cu Deni, Cati, Iza si Dee la un ceai la Carturesti. As fi mers cu colegii mei, dar pe langa ca nu ii gaseam, erau si foarte nehotarati, iar eu aveam bagajele pe care trebuia sa le duc acasa. Nu-i nimic, am recuperat la banchet. Singurul regret e ca Lexie nu a fost acolo pentru ca era in Polonia. :( Ei bine, nu le poti avea pe toate.
La cateva zile dupa, am avut banchetul care s-a tinut la restaurantul Nora. Am invitat majoritatea profesorilor. Am zis ca macar la evenimente sa arat si eu putin altfel asa ca am chemat-o pe Dee sa ma machieze pentru ca se pricepe. A aplicat un machiaj usor. Nici nu aveam nevoie de ceva foarte flashy pentru ca deja eram flashy. Un pic de creion la ochi si deja sunt alta persoana. A facut o treaba minunata! Evenimentul a fost ok, doar ca un pic cam awkward ca nu prea aveai ce sa vorbesti cu profii ca nu ii cunosti personal si ti-e nu stiu cum sa zici ceva ca sa nu faci gafe de proportii sau pur si simplu nu gasesti un subiect sa vorbesti. Am facut poze cu profi si cu colegii.
Doamna asta draguta e coordonatorul meu la licenta :D
Profesoara noastra de seminar la audit. Nu ati zice ca e profa, nu?

(de la stanga la dreapta) Mirella, Roxana, Iulia, eu, Nana, Alexandra, Claudiu
Cu Nana. We're always fangirling over Johnny Depp, Game of Thrones and other awesome stuff in this world :D
Am trecut si prin facultatea asta cu bune si cu rele si o sa imi amintesc cu placere de vremurile astea in care stateam in pauzele lungi de o ora jumate prin cafenelele din complex sau prin clase libere jucand carti sau pur si simplu discutand orice. Mai ales cand saracii nu stiau ce ii asteapta cand joaca cu mine carti. Am ajuns sa fiu numita "Game Card Devil" pentru ca cei care joaca impotriva mea sunt nefericitii care vor pierde de fiecare data pentru ca eu nu am mila de nimeni si de nimic la carti :))
Acum ca totul e aproape gata: examenele sunt luate, restante nu exista. Mai am sa prezint licenta si sa ma inscriu la master. Sincer, nu stiu ce sa fac, unde sa ma duc. Vreau sa merg in strainatate, dar caut inca varianta optima de plecare. Aish~ Sper sa fie bine pana la urma. Fighting~!!!
PS: Pe diploma de la festivitate scrie "Mrs. Andrada" [yeah , Andra is just a nickname]. Cand i-am zis lui Nana "eu nu stiam ca sunt casatorita. nici macar nu stiu cine imi e sot." mi-a raspuns cu: "cum nu stii? You're married to the hottest man alive." Nice comeback Nana! That's why I love you. haha

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Teatru

Hey hey~ We're still alive! 
Stiu ca am disparut de pe fata planetei un pic, dar am avut examene si eu pe langa am avut si licenta. Calvarul de stres e aproape gata asa ca imi permit sa mai scriu la blog. Trebuie sa revenim in forta ca sa recuperam timpul pierdut. Pentru ca de prin mai am dat skip la scrisul la blog, voi relua de unde am ramas.
Pe la inceputul lui mai a fost Festivalul European al Spectacolului Timisoara – Festival al Dramaturgiei Românesti. Timp de 7 zile au fost piese de teatru de peste tot de prin lume, inclusiv Japonia. Am fost surprinsa sa aflu ca Iza stia pe cineva din trupa care a venit din Japonia si anume coordonatorul, Shiga-san. Shiga-san stie romana foarte bine. Am fost surprinsa cand eu ma chinuiam sa zic ceva in japoneza si el ma ia cu romana ca si cand ar fi cel mai normal lucru de pe planeta.
Pentru ca aveau nevoie de traducatori pentru echipa tehnica, am mers sa ajutam de dimineata la pregatiri. Am cunoscut pe toata lumea din staff. Eu nu am putut sta decat pana la ora 12:30 pentru ca trebuia sa fug la ziua fostului meu diriginte. Dupa ce am stat vreo o ora la ziua dansului, am fugit acasa sa ma schimb si pe la 5 am fost la Dee sa mergem sa vedem o piesa de teatru in aer liber sustinuta de niste studenti la actorie din Polonia.
A fost un spectacol mut, dar care impresiona foarte mult vizual. Costumele erau daebak! Actorii reuseau sa redea multe doar prin expresii ale fetei sau prin limbajul corpului. Ca sa nu mai spun ca majoritatea au fost pe picioroange tot timpul piesei dansand si mergand ca si cand picioroangele erau o prelungire a picioarelor. Nu vezi asa ceva in fiecare zi. Demonstreaza ca o piesa de teatru nu are nevoie neaparat de replici ca sa transmita un mesaj sau ca sa fie frumoasa. Spectatorii au fost captivati de performanta actorilor.
Imediat dupa piesa am mers la piesa de teatru din Japonia. Au fost defapt 2 piese: "Crapul" care a fost un monolog si "Statia de autobuz", o comedie spumoasa. Dupa toate astea am iesit cu trupa de teatru, Momo, Mihai si cei de la japoneza sa mancam ceva. Localul ales nu a fost deloc intelept ales. Am fost la Caffe du Paris in Bastion. Le-a luat 500 de ani sa ne faca de mancare si croissantul lui Dee a fost uitat complet. Well, data viitoare stim sa nu mergem acolo. 
Am petrecut seara glumind si discutand diverse. Din discutie in discutie nu stiu cum s-a ajuns la topicul de varsta. Si evident ca inevitabilul s-a produs - lumea a fost socata de varsta mea reala. Their reply: "omg i thought you were 12!" My reply: "That's what they all say." :))
Dee a fost fotograful serii. Cati-senpai a trecut in vizita cu Uma, prietena ei din Thailanda.
O parte din trupa de teatru. Shiga-san e cel cu ochelari din fata
Am ajuns pe la 2 dimineata acasa obosita moarta. Ei bine, ne-am distrat. A doua zi inainte sa plece inspre Arad, am mai iesit la o inghetata.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS