AABFF

Acum cateva zile tocmai ajunsesem acasa de la inscrierea la master cand imi suna telefonul. O fana k-pop descoperise din greseala ca in seara respectiva de la ora 8 la Filarmonica Banatul din centru va avea loc un concert de muzica de film, muzica clasica si traditionala coreana sustinut de o orchestra venita din Coreea de Sud. Intrarea era gratis.

Nu a trebuit sa imi spuna mai multe. Un astfel de eveniment nu trebuia ratat. Ne-am intalnit si am cautat un loc ca lumea pentru ca voiam sa filmez. Locul ideal nu a fost nimerit din prima asa ca ne-am mutat la pauza. Dee a ajuns si ea tot la pauza pentru ca mersese sa le ia de la gara pe prietenele noastre din Coreea care venisera in vizita.

A fost minunat! Au avut si o piesa din filmul Pirates of the Carribean - The dead man's chest. OSTs de la filmele POTC sunt awesome! Cred ca muream daca pierdeam asa ceva. Sala s-a ridicat in picioare sa ii aplaude.

 Ma bucur enorm ca am putut sa merg sa vad spectacolul. Avem putine sanse sa vedem ceva din Coreea sau Japonia la noi in Timisoara, asa ca fiecare oportunitate din asta trebuie sa tii cu dintii de ea. Ca si acum 2 ani cand am pierdut piesa de Noh. Si acuma ma zgarii pe ochi. Dar sper sa mai fie. :)

Dupa spectacol am mers sa mancam la Lucas inainte de a ne intoarce acasa, nu departe de Filarmonica pentru ca atat eu cat si fetele eram lihnite.

Localul iti da un homey feeling si sandwich-urile sunt bune de tot + ca sunt organice si cu ingrediente intotdeauna proaspete.

PS: M-am tuns. Nu mai suportam parul lung pe caldurile alea insuportabile. Go on an say it. Say that I look like a guy. I DARE you. :))

O talentata fana k-pop din Timisoara a sustinut un concert de muzica de film impreuna cu colegii mei de la liceul de muzica Ion Vidu. Ne-a anuntat si pe noi sa venim deoarece concertul urma sa fie sustinut in Piata Unirii.

Spre surprinderea noastra in Unirii erau niste tineri care serveau gratis Coca Cola in doze mici rece pentru ca era ceva promotie cu ocazia campionatului de fotbal. Ne-a prins foarte bine! Era cald si nu a mai trebuit sa dam banii pe bauturi.

Concertul a tinut aproximativ o ora. A fost frumos. Am filmat putin. Enjoy!

Trebuie sa recunosc ca nu cred ca am avut mai mult stres pe cap asa cum am avut acum in ultimul semestru. La un moment dat [chiar inainte de ultimul examen] nu mai aveam nervi sa invat. Am citit tot in noaptea de dinainte si pe aplicatii am aruncat un ochi fugitiv. La examen eram cat se putea de relaxata pentru ca eram sigura ce subiecte ne va da, mai ales la aplicatii. Intuitia nu ma inseala niciodata si am reusit sa iau nota mare. *evil laugh* Ca sa mai aman inevitabilul am mers sa vad ce e la Street Delivery. Colegii mei de la Japoneza erau deja acolo la standul cu origami. Am intalnit fete noi si fete cunoscute deja. Stadul a fost la fel de popular ca intotdeauna, dar mi-a fost mila de colegii mei ca in toiul caldurii au fost pusi sa stea in soare.

Ce m-a enervat era ca eu venisem in sandale si ei au imprastiat nisip fix in mijlocul drumului. Evident ca mi-a intrat in pantofi si nu mai stiam cum sa il scot >.<

Nu am stat foarte mult pentru ca am zis ca ma duc sa invat. Trebuie! ....yeah right. M-a sunat tata si mi-a zis daca nu vreau sa ma duc cu ei la concert la Taxi in club No Name. How can I refuse? Tell me! Nu sunt eu fana Taxi, dar nu puteam refuza ocazia de a ma relaxa. *cough*

Cand am ajuns acolo membrii formatiei stateau linistiti la o masa si beau, discutau. Toata lumea de acolo ii trata ca pe oricine altcineva. In momentul ala mi-a trecut prin cap "ce diferenta intre fanii romani si fanii din Coreea". Asta nu se intampla numai la Taxi [ati zice ca numai la ei pentru ca sunt deja batrani si nu au fete tinere care sa se duca la ei sa le ceara autograf]; am observat ca toate vedetele din Romania au parte de acelasi tratament.

In deschidere au cantat trupa "Burning Table". Tipul avea o voce wow~!

Am filmat putin. O melodie de la fiecare. Calitatea sunetului e proasta pentru ca sistemul de sunet era din secolul trecut probabil. A fost rapita o mireasa si a fost adusa la concert. Dan Teodorescu imediat a luat-o in primire. Trebuie sa recunosc ca e foarte simpatic si are glume foarte haioase. Pe la sfarsitul serii eram terminata de somn. Concertul s-a terminat pe la ora 1 dimineata. Am ajuns acasa si am adormit indata ce am pus capul pe perna.

Zilele trecute la Bastionul Theresia din Timisoara, s-a deschis expozitia foto-documentara dedicata victimelor dezastrului de la Fukushima care va fi deschisa pana in 17 aprilie cu intrare libera. Am hotarat sa mergem si noi, cei de la japoneza, sa ne cultivam putin. Inainte de asta a mai fost o prezentare la UVT la care din pacate eu nu am ajuns din cauza cursurilor.

La eveniment am avut parte de un frumos recital la flaut de domnul Ionuţ Bogdan Stefănescu si de o scurta demonstratie de Kendo a juniorilor Clubului de Kendo Sam-Sho din Timişoara.

 

De asemenea puteai lua acasa gratuit reviste cu tot felul de subiecte culturale si nu numai despre Japonia. Am fost inspirata sa iau cate una din fiecare acasa pentru ca Dee a fost foarte incantata de ele si de abia asteapta sa le citeasca mai ales ca e pe subiectul ei preferat - design si arhitectura.

De asemenea am avut onoarea si bucuria sa vorbesc cu Excelenta Sa, Natsuo Amemiya, Ambasadorul Japoniei in Romania care a fost foarte incantat de faptul ca noi, studentii de la japoneza, am fost prezenti si ne-a multumit ca am venit. Este un om cu un comportament impecabil si bun la suflet. La sfarsitul evenimentului inainte sa plece acasa s-a oprit la noi sa ne ureze succes in continuare si sa ne multumeasca inca o data. A fost asa de draguuut~ E bine de stiut ca mai sunt oameni draguti si politicosi pe lumea asta care in ciuda functiei pe care o au nu te trateaza ca pe un nimeni si la care sa nu le ajungi nici cu prajina la nas.

In ciuda faptului ca nu am fost in forma in ziua respectiva si ca am avut treaba inainte si dupa eveniment, e bine ca am reusit sa ajung si sa particip. Sper sa mai fie evenimente interesante pe viitor.

Iata ca inca un an s-a dus ca vantul. Sau cel putin asa mi se pare. Acum 3 zile am spus "Goodbye 2011" si "Hello 2012". Am intrat intr-un nou an, anul Dragonului, care sper sa fie mai bun ca precedentul. Am avut parte de multe neplaceri in 2011: dezastrul din Japonia, criza financiara, moartea lui Kim JongIl, Steve Jobs, Vatlav Havel, Malina Olinescu si multe altele, asa ca sper ca anul asta sa se remedieze toate astea [mai ales criza financiara].

Petrecerea de Anul Nou este una pe care toata lumea o anticipeaza peste tot in lume. Cu cateva saptamani inainte cand incepea vacanta, colegii ma intrebau ce fac de anul nou si eu le spuneam ca habar n-am. Nu am fost la nici un wild party, cum ma asteptam, ci am mers la cina la tata si Lili cu Lexie. Am mancat pana am crapat o gramada de bunatati: oua umplute, pulpe de pui fripte cu cartofi natur, iar ca desert am avut tort, biscuiti cu cioco si fructe.

Dupa asa o masa copioasa, ne-am imbracat sa mergem in Centru sa vedem focul de artificii. Am ajuns acolo pe la 11 jumate la o imbulzeala fara precedent, ca in fiecare an, de altfel. Lumea, inarmata cu sticle de sampanie, pahare, voie buna si haine groase pentru a infrunta frigul, era adunata in fata scenei amplasata in fata operei, ascultand si cantand impreuna cu Phoenix.

Dupa un discurs foarte plictisitor din partea viceprimarului orasului, am inceput numaratoarea inversa si s-a dat drumul la artificii spre groaza liliecilor care locuiesc in acoperisul caselor din centru si care zburau ingroziti si debusolati deasupra noastra. Dar...surpriza! Nu au fost lansate de pe Opera asa cum ne asteptam, ci din Parcul Central, de undeva din fata statiei de tramvai. Nu s-a vazut aproape nimic de cladirea Politehnicii.

Si pentru ca, dupa cum puteti vedea, pozele cu focurile de artificii nu au iesit cum trebuie, Lexie a decis sa filmeze.

Dupa cele 15 minute de artificii, concertul a fost preluat de formatia Cargo si lumea a inceput sa plece spre alte locuri, dar nu inainte sa lase o amintire a faptului ca au fost acolo.

Am stat si noi sa ascultam vreo 2 cantece si am fredonat impreuna cu restul ce stiam din versurile melodiei "Daca ploaia s-ar opri", apoi am plecat acasa. Lexie a incheiat anul 2011 cu noroc. In drum spre centru, a gasit in parcare bani pe jos. Nu au fost multi - 3 lei, dar tot e ceva.

Am petrecut restul noptii la Lexie, dormind. Am dat de caldura si ne-a lovit somnul, asa ca, desi am planuit sa ne uitam la filme pana in zori, am renuntat ca ni se inchideau ochii pe la 3. La 12 m-a trezit tata ca ne-au adus micul-dejun. Imi venea sa il bat.

A fost o seara linistita, nu wild cum am vrut eu, dar a fost placut.

Astazi toti romanii au sarbatorit Ziua 

 Nationala a Romaniei, o sarbatoare pe care cu totii o asteptam, sau cel putin eu, pentru ca marcheaza inceputul iernii si apropierea sarbatorilor de iarna. Chiar vorbeam cu Akiko-sensei in tramvai ca noi romanii avem foarte multe sarbatori in perioada asta, Ziua Nationala, Sfantul Nicolae, Craciunului, Anul Nou, Sfantul Ion, etc.

 La fel ca majoritatea romanilor eu si Andra stabilisem initial sa iesim in centru pentru a admira decoratiuniile de anul acesta si a vedea spectacolul dedicat sarbatorii. Insa am primit un email cum ca dragii nostrii colegi de la japoneza ar vrea sa ne vedem astazi si vine si Akiko-sensei. Am zis de ce nu? Oricum vroiam sa iesim. Eu am mai recrutat-o si pe Maria, ea este fana k-pop, i-am mai pomenit numele intr-un post anterior. 

 

Pot sa spun ca atmosfera din Centru era placuta, aglomerat si frig, dar oamenii erau voiosi, oriunde ma uitam vedeam zambete pe fete lor si toti parca spuneau "Sunt mandru ca sunt roman". Si instinctiv am inceput sa zambesc si eu.

Ajunsi la Al-kimia am ocupat cam jumate de local si majoritatea dintre noi ne-am comandat ciocolata calda.

Eu si Bobby eram in discutii aprinse despre k-pop, mai ales 2NE1 din moment ce el o adora pe Park Bom.

 Ador pufosenia de la gatul lui Deni 

Piata Victoriei

Alba Iulia

 

   Pentru varianta japoneza, After School nu doar ca au filmat un nou videoclip dar au si o noua coregrafie, ceea ce este un first pentru K/J-Pop, mai ales ca tema (conceptul) nu este diferit fata de varianta coreeana. Unele miscari din vechea coregrafie se regasesc insa majoritatea sunt brand new. Cea mai mare nemultumire a mea este miscarea cu palmele intr-un loc sugestiv. Doamna coregraf/a ati vizionat prea mult Rainbow si "Come, come, come to me" move? Insa cu ceea ce nu ma pot obisnui sunt vocile loc mult prea editate, mult prea multe (cand au lansat varianta coreeana erau doar 6). Nici macar nu inteleg ce spun, nu ca as fi eu maestra in japoneza, dar de obicei inteleg pronuntia.

   Legat de imbracaminte, este 100% destinata publicului masculin japonez. Pentru ca numai in fanteziile lor se pote combina pielea neagra, un corset si volane roz...aa si balerini in picioare. Mai in gluma mai in serios, mai rautacios sau mai bine doritor, fetelor, nu o sa le intreceti niciodata pe SNSD cu un asemenea videoclip. Pledis ar trebui sa investeasca mai mult in voi. Meritati mult mai multe.