AABFF

Dupa ce Oji-san a plecat inapoi in Japonia, Iza ne-a anuntat ca un japonez pe care ea il intalnise pe aeroport vine in Timisoara cu treaba, dar nu sta decat o zi. Asa ca s-a stabilit o intalnire sa il cunoastem si noi si cu ocazia asta sa mai exersam japoneza. 

Primul lucru - l-am luat de la hotel. Deoarece pierdeam timp, am decis sa ramanem in Complex ca si asa acolo sunt destule localuri unde se poate bea un suc si chiar si manca. Katsuhiro-san a fost foarte entuziasmat si bucuros sa ne cunoasca. A spus ca ii place romana, cultura de aici si mancarea. A si demonstrat ca stie sa spuna cateva fraze in romana. De asemenea, vorbeste bine germana. Am fost socati sa aflam ca nu are 50 ani cum credeam noi, ci cu 20 mai mult.

Ne-am plimbat ceva pana am gasit un local care sa serveasca vin si ciorba de burta. Mie personal nu imi place ciorba de burta de nici o culoare, dar fiindca el a cerut, nu am putut refuza. Si nu e ca si cand trebuia sa comand acelasi lucru. Prima data am fost intr-un local unde serveau ciorba de burta. Dupa ce am luat cina, am cautat un local care sa serveasca vin si am descoperit cu stupoare ca aveau si ei ciorba de burta. Clar nu cautasem destul.

Mi-am comandat clatita cu ciocolata pentru ca imi era pofta, dar ciocolata nu mi-a placut asa ca nu am putut-o manca pe toata.

Am regretat alunele mancate pana a venit mancarea [ca sa nu ma ametesc din cauza ca beau pe stomacul gol] pentru ca ele combinate cu alcool [vin] mi-au provocat o frumoasa criza de gastrita a doua zi. Data viitoare tin minte sa nu mai fac asa ceva.

Lumea avea lucru a doua zi asa ca dupa ce am facut repede o poza de grup si l-am dus inapoi la hotel pe invitatul nostru, am plecat acasa. E interesant de fiecare data cand cunosc o persoana japoneza. Fiecare vorbeste diferit in functie de zona de unde e. Asa ca e o provocare sa ma obisnuiesc cu diferitele viteze de vorbire, accent, etc. Aflu lucruri noi de la fiecare si am ocazia macar sa exersez ascultand limba daca tot nu vorbesc.

Oji-san a venit din nou in vizita, dar numai pentru week-end asa ca Iza a sugerat sa il scoatem din Timisoara intr-o plimbare pana la Arad, unde vom manca o masa traditionala romaneasca. Asa ca la 12:15 am fost prezenti in gara sa luam bilete de tren. Partea mai aiurea a fost ca prima treapta a trenului imi ajungea la piept deci urcatul si coboratul din tren au fost o adevarata aventura.

Am fost serviti ca la restaurant cu ciorba de vacuta si mamaliga cu sarmale in foi de vita de vie cu smantana. A fost delicios! Am avut ocazia sa mancam si miere de casa poliflora si de tei. Oji-san a spus ca i-a placut mult tot ce a mancat. 

 Dupa o masa copioasa am fost sa vedem Muresul care curge la cativa metri de casa. Era o barca ancorata la mal si Marcel a profitat de ocazie sa se joace putin. Desi era veche si probabil nu o mai folosea nimeni, bine ca nu ne-a prins nimeni ca ne-am jucat putin cu ea.

Apoi ne-am facut o plimbare in jurul orasului cu...

care avea incorporat cantece de gradinita pentru copiii. Toata lumea a zis ca o sa aiba cosmaruri cu cantecele respective deoarece erau cateva care se repetau la nesfarsit. Nu puteau si ei sa puna Lady Gaga sau ceva mai...normal? Adica sunt sigura ca cei mici oricum nu inteleg versurile, so no harm done, right??

Am decis ca, deoarece avem timp, sa mergem pe jos pana la gara ca sa vedem mai bine orasul. Ne-am oprit la o gelaterie interesanta care avea ca tema de decor interior filmele si actorii. Cred ca proprietarul era cinefil impatimit. Foarte interesanta ideea. Inghetata a fost buna, desi cam scumpa.

Am ajuns franti acasa, schimbarea de aer si plimbarea ne-a prins bine. It was fun! :)

Hey hey~ We're still alive! 

Stiu ca am disparut de pe fata planetei un pic, dar am avut examene si eu pe langa am avut si licenta. Calvarul de stres e aproape gata asa ca imi permit sa mai scriu la blog. Trebuie sa revenim in forta ca sa recuperam timpul pierdut. Pentru ca de prin mai am dat skip la scrisul la blog, voi relua de unde am ramas.

Pe la inceputul lui mai a fost Festivalul European al Spectacolului Timisoara – Festival al Dramaturgiei Românesti. Timp de 7 zile au fost piese de teatru de peste tot de prin lume, inclusiv Japonia. Am fost surprinsa sa aflu ca Iza stia pe cineva din trupa care a venit din Japonia si anume coordonatorul, Shiga-san. Shiga-san stie romana foarte bine. Am fost surprinsa cand eu ma chinuiam sa zic ceva in japoneza si el ma ia cu romana ca si cand ar fi cel mai normal lucru de pe planeta.

Pentru ca aveau nevoie de traducatori pentru echipa tehnica, am mers sa ajutam de dimineata la pregatiri. Am cunoscut pe toata lumea din staff. Eu nu am putut sta decat pana la ora 12:30 pentru ca trebuia sa fug la ziua fostului meu diriginte. Dupa ce am stat vreo o ora la ziua dansului, am fugit acasa sa ma schimb si pe la 5 am fost la Dee sa mergem sa vedem o piesa de teatru in aer liber sustinuta de niste studenti la actorie din Polonia.

A fost un spectacol mut, dar care impresiona foarte mult vizual. Costumele erau daebak! Actorii reuseau sa redea multe doar prin expresii ale fetei sau prin limbajul corpului. Ca sa nu mai spun ca majoritatea au fost pe picioroange tot timpul piesei dansand si mergand ca si cand picioroangele erau o prelungire a picioarelor. Nu vezi asa ceva in fiecare zi. Demonstreaza ca o piesa de teatru nu are nevoie neaparat de replici ca sa transmita un mesaj sau ca sa fie frumoasa. Spectatorii au fost captivati de performanta actorilor.

Imediat dupa piesa am mers la piesa de teatru din Japonia. Au fost defapt 2 piese: "Crapul" care a fost un monolog si "Statia de autobuz", o comedie spumoasa. Dupa toate astea am iesit cu trupa de teatru, Momo, Mihai si cei de la japoneza sa mancam ceva. Localul ales nu a fost deloc intelept ales. Am fost la Caffe du Paris in Bastion. Le-a luat 500 de ani sa ne faca de mancare si croissantul lui Dee a fost uitat complet. Well, data viitoare stim sa nu mergem acolo. 

Am petrecut seara glumind si discutand diverse. Din discutie in discutie nu stiu cum s-a ajuns la topicul de varsta. Si evident ca inevitabilul s-a produs - lumea a fost socata de varsta mea reala. Their reply: "omg i thought you were 12!" My reply: "That's what they all say." :))

Dee a fost fotograful serii. Cati-senpai a trecut in vizita cu Uma, prietena ei din Thailanda.

Am ajuns pe la 2 dimineata acasa obosita moarta. Ei bine, ne-am distrat. A doua zi inainte sa plece inspre Arad, am mai iesit la o inghetata.

A venit Akiko sensei in vizita!!! Yay!! Mi-a fost ciuda ca data trecuta cand venise in vizita nu am apucat sa o vad pentru ca am plecat la Bucuresti cu Dee. Nu a stat mult pentru ca a trebuit sa se intoarca la Cluj dar m-am bucurat ca am putut sa o vad. Momo-chan a venit si ea cu Mihai. Tot atunci am facut cunostinta cu Nena, o fata draguta din Thailanda si prietenul ei. 

Au vrut sa mergem cu "lebada" pe Bega. Lebada este defapt o barcuta la care se pedaleaza ca sa mearga. Chiar asta e si sloganul scris pe ea: "Nu sta sa privesti, vino si tu sa pedalesti!" O cursa costa 20 lei si ai o ora la dispozitie sa te plimbi in ce directie vrei. Acest tip de distractie prinde turisti si localnici deopotriva. Avantaje? Iti faci muschi la picioare si te mai si distrezi. Dezavantaje? Apa e cam dirty. Desi eu am bagat mana in apa :)) M-a si intrebat Akiko-san daca apa era frumoasa inainte. I-am zis ca nu. E canal, nu ai ce sa vrei de la el. E adevarat ca se poate si mai bine cu curatenia apei. Ah si inca ceva. M-am copt cand a iesit soarele. Se vede si in poze ca sunt rosie la fata si la un moment dat a trebuit sa imi suflec blugii ca nu mai puteam de cald.

Oscilam intre a merge si a nu merge deoarece majoritatea colegilor mei nu voiau sa mearga, dar pana la urma am insotit-o pe Akiko-san ca sa nu se simta singura. E prima oara cand ma plimb cu asa ceva. Tin minte ca acum cateva luni cand se incalzise putin, toata lumea a iesit cu barca, lebada sau kayak canoe si eu priveam de pe unul din poduri gandindu-ma ca ar fi tare sa merg si eu intr-o zi. Ei bine, mi s-a indeplinit dorinta. E interesant sa vezi totul de pe apa si nu de pe marginea apei.

Pe fiecare mal sunt insirate terase si restaurante care sunt aproape tot timpul pline, mai ales seara. 

Momo-chan se plictisea asa ca ne-a invitat la masa. Pe la 2:30 ne-am intalnit la mall ca sa luam din Auchan bauturi. Pana am ajuns acasa la ea s-a facut 4. Ne-am lalait cam mult. Sta destul de departe intr-un complex nou si modern de apartamente aproape de marginea orasului.

Meniul a constat din niste prajiturele delicioase si usor de facut, vinete la cuptor, supa miso cu ciuperci, orez cu un fel de tocanita si bere Redd's sau Carlsberg [care s-a baut numai la masa] sau suc.

A fost delicios! Iza, Momo si Csabi au pregatit totul, iar eu, Hina-chan si Bobby cu Ralu si Cati stateam si vorbeam despre subiecte variind de la k-pop, j-rock la anime si alte cele. Alex a ajuns mai tarziu din cauza lucrului. Ralu si Cati au facut o faza asa de tare! Noi 3 vorbeam nu stiu despre ce cu Ralu. La un moment dat, in mijlocul ideii Ralu se ia si pleaca in bucatarie. Dupa exact o secunda vine din bucatarie Cati, sora ei geamana, si continua subiectul cu asa o naturalete ca si cand cu ea am fi inceput conversatia. Eu cu Bobby am ramas putin cu gura cascata. Eu pentru o secunda am crezut ca era tot Ralu si cand mi-am dat seama ca e defapt Cati am avut o reactie de genul "stai putin, parca vorbeam cu Ralu...tu esti Cati sau nu vad eu bine?"

Din pacate eu si Csabi a trebuit sa plecam putin pentru ca aveam niste treburi de rezolvat. Cand am venit noi inapoi masa era gata de ceva timp si Mihai, prietenul lui Momo, ajunsese si el de la lucru. Multumesc ca nu ati mancat fara noi! haha

Evident la sfarsit poza de group is a must! Pana am reusit sa mancam si sa facem niste poze de grup decente s-a facut ora 10. Am luat-o incetisor pe jos inspre casa pentru ca era vreme placuta discutand despre One Piece sau Game of Thrones si speriindu-ne de cainii din cimitir. Noroc ca era gardul inalt ca altfel ne papau. :))

Azi si maine la Casa de batrani "Adam Muller Guttenbrunn" din Timisoara se desfasoara Cupa "Walter Schmidt", un concurs de GO. Ati jucati vreodata? GO este un joc de strategie facut pentru 2 jucatori, cu reguli relativ simple care a aparut pentru prima oara in China acum mai bine de 2000 de ani. Cool, huh? Ce e si mai tare ca nu trebuie neaparat sa inveti la o scoala de GO ca sa poti participa. Stiu ca cei de la aceasta scoala au fost invitati si la noi la festivalul japonez in anii trecuti. Am participat si eu la workshop-ul de GO, dar nu am invatat mai nimic. Timpul a fost prea scurt desi jocul e interesant.

Hinata-chan a fost invitata sa ajute cu un workshop de origami, la care se pricepe foarte bine.Evenimentul incepea la 10, eu am ajuns 20 minute mai tarziu, fix cand se termina speech-ul introductiv. Nu am fost niciodata inauntru. In fata intrarii este statuia lui Adam M. Guttenbrunn si s-a lipit un afis anti-fumat foarte interesant construit dupa principiul "make love not war" care spune "play GO, don't smoke".

Nu mi-a luat mult sa gasesc sala de concurs. Era imediat la stanga. Pe mica scena din fata au fost expuse origami samples aduse de Hina, o carte despre cultura chineza si trofeele fostilor campioni.

Primele partide din runda 1 s-au terminat destul de repede. Intr-un sfert de ora au inceput sa iasa copiii si Hina s-a dus sa ii pescuiasca. Nici nu a durat mult pana ce masa ei s-a umplut de doritori. Am ajutat si eu putin la indoituri cu toate ca nu ma prea pricep. Totul s-a desfasurat intr-o atmosfera foarte placuta si amuzanta. Copiilor le-a placut enorm.