Powered by Blogger.
RSS

Exes Anonymous

Exes Anonymous de Lauren Henderson este ultima carte citita de mine, imprumutata de la Dee. Am terminat-o inainte de Anul Nou si am vrut sa scriu despre ea, dar am uitat. Deocamdata nu am sa mai citesc nimic pana dupa licenta pentru ca trebuie sa ma concentrez pe facultate. Asa ca pana in vara, daca nu face Dee reviews la carti, nu vor mai fi.
Autoarea relateaza povestea Rebeccai care s-a despartit in urma cu 5 luni de Patrick. In afara de faptul ca Rebecca si-a transformat dormitorul intr-un fel de altar inchinat lui Patrick, se pare ca a trecut peste durerea despartirii, dar prietenul ei cel mai bun, Davey, nu pare sa o creada. El considera ca Rebecca are nevoie sa treaca peste obsesia pe care o are pentru fostul prieten asa ca infiinteaza un fel de grup similar cu AA [Alcoolicii Anonimi] numit "Ex-ii anonimi" dedicat celor care trec printr-o drama in dragoste. Cei 7 membrii devin repede prieteni, intalnindu-se regulat, pe rand la fiecare acasa pentru a povesti ce patit fiecare si a-si usura suferinta. Rebecca incepe sa creada ca are sanse sa treaca peste suferinta si obsesie cu ajutorul acestui grup. Dar se pare ca pentru ea, dragostea e un obicei de care nu se poate lasa asa usor.
De prima data cand am vazut cartea am avut o banuiala ca ma v-a distra. Auzisem si de la fete ca e super tare cartea. Dee a cumparat-o acum cativa ani, dar nu am apucat sa o citesc. Inca de la primele pagini m-a captivat chiar daca nu e genul de carte care sa ma atraga pentru ca se concentreaza pe relatii/iubire/alte chestii de genu. Are o doza buna de umor, iar personajele nu sunt enervante, sunt bine definite, cu personalitati diferite; povestile tuturor personajelor sunt bine conturate si de asemenea se incheaga bine una cu alta pentru a completa universul Rebeccai. Pe la ultimele pagini deja nu mai puteam sa o las din mana. La final, eu am prezis un pic cam ce o sa se intample, dar nu asta a fost ce m-a deranjat. Am doar o mica plangere. Mi se pare ca se face trecerea un pic cam brusc de la un iubit la celalalt. Sau poate e doar in imaginatia mea. 
Anyway, este o carte care mi-a placut si pe care o recomand cu caldura. Daca o cititi, sa imi spuneti cum vi s-a parut.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Giveaway from Bebe-Doll

Avand in vedere ca mai toata lumea participa la giveaways am decis sa ma inscriu si eu, poate castig kkk
M-am inscris la giveaway-ul oferit de Bebe-Doll si marturisesc ca mi-a captivat atentia blogul asta.



Check her blog, subscribe and comment:
http://bebe-doll.net/?p=2512

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

La doctor

Lexie planuia demult sa mearga sa isi scoata unghia incarnata [din nou]. Am hotarat sa merg cu ea ca sa nu cumva sa i se intample ceva de la anestezie ca a zis ca dupa se simte foarte ametita. Ni s-a spus ca Policlinica 3 este cea mai buna optiune asa ca la ora 9 dimineata ne-am prezentat acolo. Doctorul de la chirurgie venea de la ora 11, nu de la 8 cum presupusesem noi. Ca sa nu murim de plictiseala 2 ore, am mers in bazar sa isi caute palton. Am ajuns acolo si am constatat ca eram primele cliente. Vanzatorii nici macar nu deschisesera bine inca, iar alte magazine erau inchise. Din nefericire nu am gasit nimic asa ca am plecat inapoi, pe jos. Pe drum ne-am oprit sa luam ceva de mancare - covrigi proaspeti si calzi care s-au facut bocna in 15 minute. Am observat ca anul trecut magazinele cu covrigi au aparut ca si ciupercile dupa ploaie.

Nu stiam cum sa ajungem din bazar inapoi la spital, asa ca am ajuns sa mergem pe strazi laturalnice si pustii ca asta:
ghidate doar de instinct. Din fericire, cunoastem cat de cat orasul si intr-un final am ajuns unde trebuia, insa nu inainte de a ne panica putin si a suna diverse persoane sa ne ghideze via GoogleMaps.
Tot am ajuns mai devreme cu jumate de ora, dar am decis sa ne asezam sa asteptam in fata cabinetului. In curtea interioara am avut placuta surpriza de a gasi 2 pui de caine. Cel maro era foarte zglobiu si dornic de atentie pe cand cel negru era mai linistit. De fiecare data cand incercam sa il mangai pe cel negru, il dadea la o parte. Mi-a fost asa de drag de ei ca imi venea sa ii iau acasa. Pozele nu au iesit prea grozave pentru ca se miscau in continuu!
Pana a venit doctorul, am povestit si am verificat lista lunga cu chirurgi de pe usa intrebandu-ne care o sa vina. Pe lista era si nasul meu care e specializat in chirurgie toracica. Stupoare! Nu ma asteptam sa lucreze acolo. Se pare ca oriunde merg la spital in Timisoara cunosc sau ma cunoaste cineva. Ei, ce pot sa zic? Am fost o clienta fidela si le-am si incercat pe toate + ca bunicul meu a fost doctor, tata a lucrat si el la spital intr-o perioada [nu ca doctor] si multi cunoscuti ai familiei au fost sau sunt doctori. Pana si la mine erau discutii sa merg pe acelasi drum, dar pana la urma am renuntat.
Doctorul nu a intarziat mai mult de 5-10 minute dupa ora 11 si am fost socate cand l-am vazut cat de tanar e. Pentru a evita orice discutie irelevanta cu doamna ce astepta sa intre dupa Lexie, am intrat in cabinet cu ea. Cat doctorul se pregatea de operatie, flaunting his boxers in our faces, eu cu Lexie glumeam ca sa se mai duca tensiunea din aer. Cat timp lucra el acolo, incepuse sa ii sune telefonul asa ca m-a pus pe mine sa il scot din buzunar sa il ajut sa vorbeasca. Nu putea sa isi umple telefonul de sange si toate cele si nici sa o infecteze pe ea. I-am tinut telefonul la ureche de 2 ori. Well, I was glad to help, pentru ca intr-un fel stiu cum e sa iti sune telefonul non-stop, dar acum she can't stop teasing me about it.
Am ajuns acasa fara probleme. :) That's all that matters! ^^

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Bloglovin'

 Hey guys~ ^^
De astazi ne puteti da follow si pe Bloglovin' daca aveti account si va este mai usor.

Follow my blog with Bloglovin

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

I'm one year older

Da, inca un an a trecut din viata mea. Timpul se scurge din ce in ce mai repede si pana sa imi dau seama, iarasi a venit ziua mea. Am mai imbatranit cu un an. Anul asta, pe 2 ianuarie, am implinit 22 ani. Cui ii spun se uita ciudat la mine. Nu imi arat deloc varsta, ceea ce e un avantaj si un dezavantaj deopotriva. 
Pentru ca ziua mea e imediat dupa Revelion, pot spune ca party doesn't stop de la Craciun pana dupa 2 ianuarie. Dezavantajul e ca nu prea vine nimeni la ziua mea din cauza ca de Revelion toti pleaca care pe unde si well...yeah, de multe ori mi-am petrecut-o singura. Anul asta insa totul mi-a zambit. Am decis sa ii duc intr-un pub sa le dau de baut si asa am ajuns in Scartz pentru ca localul pe care il voiam eu, Manufactura, se deschidea de abia la 7. Au fost prezente la party: fetele, Deni si prietenul lui Deni si a lui Dee [pe ambii ii cheama Adi]. Tata si Lili au venit si ei sa aduca tort pentru ca ma plangeam ca eu n-am mai avut tort de cativa ani din cauza frigiderului foarte vechi care nu mai tine foarte bine la rece. Pana si vremea a tinut cu mine; a fost chiar cald si insorit. Popa care vine cu crucea in fiecare an de ziua mea, a sosit mai repede decat era programat, ceea ce mi-a permis sa fiu la timp la locul intalnirii cu invitatii mei. Nici ca se putea mai bine.
Deliciosul tort comandat de tata pe care il puteti vedea in imaginea de mai sus, a fost facut din fructe de padure, ciocolata si frisca. O combinatie reusita.
2 cuties - Dee & Deny
Nu am facut foarte multe poze, dar am insistat sa fac o poza cu fiecare inainte de a pleca. 

Cu Deny si Adi
Cu Dee
Cu Lexie

Si evident ca nu era zi normala daca nu intalneam personaje si nu aveam parte de intamplari iesite din comun:

1. Am uitat sa platesc vinul fiert comandat pentru prietenul lui Dee. Comanda prea mare era de vina. Nici eu nici barmanul nu ne-am dat seama de greseala, desi mie mi se parea ca ceva uitasem. Lexie a fost cea care si-a dat seama si am mers inapoi sa ii spun. Barmanul, foarte relaxat si zambitor mi-a mai luat bani pentru vin si am rezolvat usor. Ma asteptam sa isi iasa putin din minti, dar ma bucur ca nu a facut asa ceva. It would have ruined my mood.
2. Dee voia sa mearga la baie, dar nu stiam unde e. M-am dus la barman sa il intreb. 
eu: "scuza-ma, nu stii unde e baia?" 
el: "da normal ca stiu unde e baia." *se intoarce inapoi la treaba lui* 
eu: "...... ^^;;" 
el: *se intoarce spre mine si ma bate usor pe umar o data* "ah~! vrei sa iti si spun unde e, nu? uite dupa usa aia." *points the door*
eu: *awkward laugh* "Mersi."
Dee a pornit prima spre usa. Cand a deschis-o a avut un soc. De ce? In prima camaruta era un tip care statea pe marginea unei cazi de baie si vorbea la telefon. Dee a crezut ca e pe toaleta pentru ca nu s-a uitat bine, dar tipul a vazut-o si i-a strigat ca e liber la baie. Intra Dee intr-o cabina unde era toaleta si eu raman very awkward cu tipul acela, ascultand conversatia de la telefon, in timp ce o asteptam pe ea. Pentru ca vorbea foarte tare barmanul a venit si i-a spus cu cuvinte nu tocmai dragute sa vorbeasca mai incet ca il aude nu stiu cine. 
3. Ca sa nu mai zic de decoratiunile foarte unice din baie: un televizor si un radio peste el din acelea vechi, un bibelou in forma de cal pe radio, o oglinda veche undeva tot peste radio [care daca iti pica in cap om te facea], o uriasa papusa din burete sprijinita undeva langa ele care era creepy desi zambea, cada pe care statea tipul [care parea foarte functionala] si chiuveta.

Ei bine eu ma bucur ca nu au fost intamplari neplacute, ci amuzante. Cadourile primite au fost foarte inspirate; sunt foarte multumita de ele.
O bratara-sarpe din argint. M-am nascut in anul Sarpelui, deci e perfecta!
Pusculitza super cute in forma de geisha
Crema de corp de la Nivea - una din cele mai bune firme de cosmetica, si felicitari cu dedicatii din inima
Parfum "Diamonds" de la Emporio Armani for women
Un tricou super adorabil
Si desigur nelipsita ciocolata: cu marzipan [printre preferatele mele], simpla, etc.
A fost printre cele mai bune zile de nastere pretrecute pana acum. Nu a fost ceva wild, dar a fost distractiv. M-am simtit bine, am petrecut bine. Nu puteam sa cer nimic mai mult. Sper ca zilele mele de nastere ce urmeaza sa fie la fel de faine.

PS: Lexie ma tot cearta pentru ca nu postez pe blog in ziua in care se intampla evenimentul. Adevarat. Cred ca toata lumea a observat ca se mentioneaza ca s-a intamplat in momentul X. Voi incerca sa postez la timp de acum incolo. Promise!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Revelion 2012

Iata ca inca un an s-a dus ca vantul. Sau cel putin asa mi se pare. Acum 3 zile am spus "Goodbye 2011" si "Hello 2012". Am intrat intr-un nou an, anul Dragonului, care sper sa fie mai bun ca precedentul. Am avut parte de multe neplaceri in 2011: dezastrul din Japonia, criza financiara, moartea lui Kim JongIl, Steve Jobs, Vatlav Havel, Malina Olinescu si multe altele, asa ca sper ca anul asta sa se remedieze toate astea [mai ales criza financiara].
Petrecerea de Anul Nou este una pe care toata lumea o anticipeaza peste tot in lume. Cu cateva saptamani inainte cand incepea vacanta, colegii ma intrebau ce fac de anul nou si eu le spuneam ca habar n-am. Nu am fost la nici un wild party, cum ma asteptam, ci am mers la cina la tata si Lili cu Lexie. Am mancat pana am crapat o gramada de bunatati: oua umplute, pulpe de pui fripte cu cartofi natur, iar ca desert am avut tort, biscuiti cu cioco si fructe.
Tort de frisca cu nuca, visine acoperit de un strat de zahar ars
Dupa asa o masa copioasa, ne-am imbracat sa mergem in Centru sa vedem focul de artificii. Am ajuns acolo pe la 11 jumate la o imbulzeala fara precedent, ca in fiecare an, de altfel. Lumea, inarmata cu sticle de sampanie, pahare, voie buna si haine groase pentru a infrunta frigul, era adunata in fata scenei amplasata in fata operei, ascultand si cantand impreuna cu Phoenix.
Dupa un discurs foarte plictisitor din partea viceprimarului orasului, am inceput numaratoarea inversa si s-a dat drumul la artificii spre groaza liliecilor care locuiesc in acoperisul caselor din centru si care zburau ingroziti si debusolati deasupra noastra. Dar...surpriza! Nu au fost lansate de pe Opera asa cum ne asteptam, ci din Parcul Central, de undeva din fata statiei de tramvai. Nu s-a vazut aproape nimic de cladirea Politehnicii.

Si pentru ca, dupa cum puteti vedea, pozele cu focurile de artificii nu au iesit cum trebuie, Lexie a decis sa filmeze.


Dupa cele 15 minute de artificii, concertul a fost preluat de formatia Cargo si lumea a inceput sa plece spre alte locuri, dar nu inainte sa lase o amintire a faptului ca au fost acolo.

Am stat si noi sa ascultam vreo 2 cantece si am fredonat impreuna cu restul ce stiam din versurile melodiei "Daca ploaia s-ar opri", apoi am plecat acasa. Lexie a incheiat anul 2011 cu noroc. In drum spre centru, a gasit in parcare bani pe jos. Nu au fost multi - 3 lei, dar tot e ceva.
Am petrecut restul noptii la Lexie, dormind. Am dat de caldura si ne-a lovit somnul, asa ca, desi am planuit sa ne uitam la filme pana in zori, am renuntat ca ni se inchideau ochii pe la 3. La 12 m-a trezit tata ca ne-au adus micul-dejun. Imi venea sa il bat.
A fost o seara linistita, nu wild cum am vrut eu, dar a fost placut.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

New Year Fashion

Primul meu post din acest an.

Cu bine 2011, ai fost un an plin de evenimente, desi ma apuca nostalgica cand ma gandesc la trecut in acelasi timp ma gandesc cu extaz ce imi aduce viitorul. Pentru mine anul ce a trecut a fost plin de realizari, prince cele mai importante pot spune ca sunt cele legate de comitetul KFCR.Si pentru ca anul trecut am realizat cam tot ce mi-am propus sper ca voi reusi si anul acesta. Singurul regret care il am e legat de moda.

Cred ca toate femeile din lume isi fac o achizitie noua cu ocazia sarbatorilor de iarna. Si asta pentru ca avem doua sarbatori ce necesita o renoire sau macar o schimbare mica a vestimentatiei.

Printre aceste femei ma aflu si eu, de aceea am decis ca de Revelion sa afisez un nou look. Am inceput cu unghiile, pentru prima data in viata mi-am pus tipsuri cu gel. Si marturisesc ca imi este foarte ciudat cu ele, abia ma pot obisnui sa tastez pe notebook, de telefon nu mai spun pentru ca am tastatura qwerty si de fiecare data cand primeam mesaje eu trebuia sa sun inapoi ca sa le raspund. Desigur asta nu s-a fi intamplat daca nu mi-as fi rupt unghiile de Craciun framantand cozonacul, mi-as fi pus direct gel pe unghiile mele, dar asa...

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru degetele mele lungi si formatul unghiilor frumos pentru ca altfel nu mi-ar fi placut sa imi fac o machiura extravaganta care sa atraga atentia. Si zic extravaganta pentru ca toata lumea imi spune ca sunt prea lungi tipsurile. Eu am zis: de ce nu? Daca tot imi pun tipsuri atunci sa fie mai lungi, altfel as fi asteptat sa imi creasca iar ale mele.
Modelul de pe ele nu se vede foarte bine in imaginea de alaturi desi Andra si eu ne-am chinuit sa facem o poza cat mai clara, we failed, asta e.
Cred ca in imaginea din stanga se vede putin mai bine modelul, sunt niste dungi diagonale, albastre, paralel sunt altele argintii din sclipici. La inceput m-am opus ideii de a-mi face unghiile cu sclipici, nu-mi plac bling bling-urile, dar recunosc ca in forma asta nu arata rau, ba chiar le ofera un aer de iarna, parca ar ninge pe unghiile mele. Pe degetul mare si pe inelar am trasate si doua dungi de un nud rozaliu.





Cat despe seara magica eram indecisa cu privire la ce ar trebui sa port. Mi-am gasit inspiratia citind reviste. Una dintre preferatele mele este "Bazar". Este manualul meu pentru moda, marturisesc ca multe dintre trucurile modei le-am invatat de aici, dar tin sa mentionez ca imi place si sa citesc despre cei care fac moda, cum ar fi articolul despre celebra bloggarita a modei Garance Dore.

Dupa multe cautari, am gasit rochia ideala si chiar intr-un loc in care nu ma asteptam. Intr-un bazar. Este o rochie cu baza lalea, talia evidentiata de un cordon ce se leaga la spate chiar peste partea incretita ce formeaza cute in partea dorsala. Manecile sunt 2/4, sustinute de bureti, bufante din cauza pliurilor. Rochiar nu are decolteu adanc si are un fermoar scurt doar in partea din spate de la ceafa in jos. A costat doar 75 de lei. Adica surprinzator de ieftin pentru ca ma asteptam sa dau mai multe de 100 de lei pe rochia ce trebuia sa o port de Revelion. Culoarea este albastru inchis, la fel ca in cea de-a doua poza a colajului de mai jos. A si am uitat sa mentionez ca are buzunare. Me likes that.


I-am adaugat colierul de la Meli Melo ca accesoriu, si niste cercei din argint pe care mi i-am cumparat din Afi Cotroceni cand am fost in Bucuresti, nu-mi mai amintesc exact numele magazinului sau pretul.

Iar pentru make-up vroiam sa optez pentru ceva stil anii 50 daca si stilul rochiei e tot din acel deceniu. De aceea mi-am achizionat gene false de la "Forever Lash Professional", cam scumpe ce-i drept pentru ca au fost 40 de lei. Mi-am cumparat lipici de la "MAC" cu 15 lei si mi-am zis gata, sunt produse de calitate nu are cum sa arate urat, nu? Insa...
Surpriza, produsele sunt bune, stilul mi se potriveste, dar nu am reusit sub nicio forma sa imi pun genele false din cauza unghiilor. Desi spre seara cand a ajuns colega mea Andreea la mine sa imi faca parul am incercat si eu si ea inca o data si nimic. M-am enervat si pana la urma am renuntat la ele. Abia azi am reusit sa imi pun una, sa vad cum imi sta :)) Inca n-am atata indemanare cat imi trebuie desi am tocat legumele pentru salata de beof cu unghiile astea.



Mi-am achizionat si un palton, are o culoare albastru-verzuie. Desi nu il aveam in plan, mi-a placut mult asa ca am decis sa il cumpar. A costat 170 de lei, o suma surprinzator de ieftina pentru un articol de sezon si in tendinte. Il puteti gasi la Galeria 1 daca sunteti din Timisoara. Imi place foarte mult marimea, mie imi ajunge pana la genunchi, nasturii marinaresti se potrivesc de minune culorii, iar detaliile cutelor ofera paltonului si un look feminin. De asemenea ma amuza cum isi schimba culoare in functie de lumina, daca ies afara e albastru, daca intru inauntru e verde, daca ii fac poza e mov. Interesant...

Insa regretul meu legat de moda despre care vorbeam la inceputul articolului este achizitionare posetei dorite. Mi-as fi dorit din tot sufletul o poseta in stilul Birkin de la "Hermes". Si chiar am vazut cateva prin magazinele din oras, dar toate costa cel putin 300 de lei. O suma de care dispuneam, dar nu ma lasa sufletul sa dau atatia bani pe un singur articol. Poate daca ar fi fost pana in 150 de lei as fi indraznit sa o cumpar fara sa ma gandesc ca trebuie sa renunt la n chestii pentru ea. Asa mai trebuie sa imi adun bani pentru ea. Si desi nu mi-am cumparat poseta visurilor mele, am gasit una la fel de interesanta. O puteti gasii in Complexul Comercial Euro la pretul de 60 de lei. O recomand persoanelor carora le place sa combine stilul masculin cu cel feminin si celor care prefera stilul office.
Pana data viitoare va mai spus ca in functie de stilul dumneavoastra puteti asorta paltonului ales de mine o caciula ruseasca din blana artificiala sau niste casti pufoase.



Va doresc un An Nou fericit, cu multa sanatate si fericire. Bye bye!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS