In viteza prin Bucuresti

Saptamana trecuta am trecut in viteza prin Bucuresti cu treburi. A trebuit sa eliberez niste acte pentru tatal meu. Dee a mers acolo inaintea mea cu o saptamana.

Asa ca duminica dimineata la 3:30 am fost in picioare dupa doar 2 ore de somn, iar o ora mai tarziu am urcat cu succes in tren cu gandul ca "ce ar fi sa o sun pe Dee sa vad ce face." *evil laugh* Nu am sunat-o bineinteles. La 4:45 am pornit si eram doar eu in tot vagonul. Din cauza gurii de Pepsi pe care o luasem pe stomacul gol nu am mai dormit deloc pana la 10 dimineata cand am reusit sa atipesc putin dupa ce am facut niste poze de plictiseala. Cand am ajuns la Craiova pe la ora 11 in sfarsit au urcat oameni in tren si eu m-am trezit. A urcat si un baiat dragut, student la drept, care s-a oferit sa imi care geamantanul pana la capatul peronului unde ma astepta Alex cand am ajuns. Dupa o scurta odihna acasa la Alex am mers in Unirii sa mananc ceva si sa ne intalnim cu Dee apoi ne-am intors acasa pentru ca eu eram obosita.

A doua zi m-am trezit de dimineata ca sa merg sa scot actele. Delia a venit cu mine ca nu mergea autobuzul direct in Piata Romana si eu nu ma descurc cu schimbatul metroului. >.< Tanti de la birouri erau dragute si politicoase, dar sistemul era...cam idiot. Dupa ce plateai taxa [100 lei] trebuia sa astepti sa te strige pentru ca dosarele se luau in ordinea in care au venit oamenii. This is good, no problem 'till here. Dar de ce tineti usa de la birou inchisa si strigati numele dinauntru ca mai apoi sa va plangeti ca sta lumea lipita de usa? Aaa... pentru ca poate nu auzim?? Anyway, ne-a luat o ora jumate sa iesim de acolo cu gaura in stomac de foame. Dupa ce am mers cu Delia sa isi caute orarul pentru master si am mancat in sfarsit ceva, am batut toate librarille si anticariatele din Piata Romana pana in Unirii. Vreau sa spun ca nu mai vreau sa vad librarii pentru o perioada, mai ales ca libraria Carturesti era intr-o casa cu etaj. De ce nu e asa de mare si la noi in Timisoara?? *forever crying* Spre marea mea surpriza la Universitate era un poster urias pe care erau si 2ne1, reclama la adidas.

Apoi ne-am intalnit cu Dee si am mers pe la Gara sa ne luam bilete de intoarcere. Delia a trebuit sa plece asa ca eu am urmat-o pe Dee la Serendipidy Caffe unde se organiza Tea and Coffee Festival - seara coreana, in parteneriat cu cei de la Annyeong Korea. Am facut niste poze pe acolo desi eram terminata deja de oboseala si cand m-a sunat Alex am zis ca eu mai bine merg acasa pentru ca pur si simplu eram surmenata. Singurul regret e ca nu am putut participa la eveniment in sine, ci doar am stat putin in backstage la pregatiri.

Desi e mic localul, e foarte confortabil. Imi place cum au aranjat curtea. Dee mi-a spus ca proprietara e timisoareanca. S-au adus tot felul de materiale pentru cei curiosi de cultura acestei tari, pentru ca traditia in Coreea nu se limiteaza la ceai.

La eveniment, Dee a incantat pe toata lumea cu un dans traditional corean, imbracata intr-un superb hanbok galben cu motive florale.

Ne-am intors marti dimineata la o ora rezonabila si pe la jumatea drumului am simitit ca nu mai putem. Drumul e prea lung. Epuizasem toate resursele de distractie: revista, rebus, muzica. Ca sa nu mai zic ca la un moment dat am crezut ca ramanem in camp cu tot cu tren din cauza ca mergea foarte incet si scartaia foarte tare si urat. Din fericire am ajuns acasa cu bine.